Transferul unei întreprinderi sau unități și păstrarea drepturilor lucrătorilor

1. Numărul cauzei – Cauza C‑200/16

2. Părțile: Securitas – Serviços e Tecnologia de Segurança SA împotriva ICTS Portugal – Consultadoria de Aviação Comercial SA, Arthur George Resendes și alții

3. Cuvinte-cheie

„Trimitere preliminară – Directiva 2001/23/CE – Articolul 1 alineatul (1) – Transfer de întreprindere sau de unitate – Menținerea drepturilor lucrătorilor – Obligație de preluare a lucrătorilor de către cesionar – Prestarea de servicii de pază și de securitate efectuată de o întreprindere – Cerere de ofertă – Atribuirea contractului altei întreprinderi – Nepreluarea personalului – Dispoziție națională care exclude din «noțiunea de transfer al unei întreprinderi sau al unei unități» pierderea unui client de către un operator în urma atribuirii unui contract de achiziții de servicii altui operator”

4. Cadrul juridic UE

Dreptul Uniunii

Considerentul (3) al Directivei 2001/23 are următorul cuprins:

„Sunt necesare dispoziții pentru protecția lucrătorilor în cazul schimbării angajatorului, în special pentru a asigura că drepturile acestora sunt menținute.”

Considerentul (8) al acestei directive are următorul cuprins:

„Din considerente de securitate și transparență juridică, a fost necesară clarificarea noțiunii de transfer, în temeiul jurisprudenței Curții de Justiție. Această clarificare nu a modificat domeniul de aplicare al Directivei 77/187/CEE, astfel cum a fost interpretată de Curtea de Justiție.”

Articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2001/23 prevede:

„(a)      Prezenta directivă se aplică în cazul oricărui transfer al unei întreprinderi, unități sau al unei părți de întreprindere sau de unitate către un alt angajator, ca rezultat al unei cesiuni convenționale sau al unei fuziuni.

(b)      Sub rezerva literei (a) și a următoarelor dispoziții ale prezentului articol, se consideră transfer în sensul prezentei directive cel al unei unități care își menține identitatea, înțeleasă ca ansamblu organizat de mijloace, care are obiectivul de a desfășura o activitate economică, indiferent dacă acea activitate este centrală sau auxiliară.”

Potrivit articolului 3 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2001/23:

„Drepturile și obligațiile cedentului care decurg dintr‑un contract de muncă sau un raport de muncă existent la data transferului, în cazul unui astfel de transfer, sunt transferate cesionarului.”

5. Cadrul juridic național

Dreptul portughez – Codul Muncii

Potrivit articolului 285 din codigo do trabalho (Codul muncii), aprobat prin Legea nr. 7/2009 din 12 februarie 2009:

„1.      În cazul transferului, cu orice titlu, al dreptului de proprietate asupra întreprinderii sau a unității sau a unei părți de întreprindere sau de unitate care constituie o unitate economică, cesionarul se subrogă în poziția angajatorului în ceea ce privește contractele de muncă ale respectivilor lucrători și preia răspunderea pentru plata amenzilor aplicate în cazul unei încălcări a dreptului muncii.

2.      În următorul an de la data efectuării transferului, cedentul răspunde în solidar pentru obligațiile născute până la această dată.

3.      Dispozițiile alineatelor anterioare sunt aplicabile și în cazul transferului, al cesiunii sau al preluării în gestiune directă a exploatării întreprinderii, a unității sau a entității economice, iar în cazul cesiunii sau al preluării în gestiune directă, răspunderea solidară revine ultimei persoane care a exercitat anterior exploatarea.

4.      Dispozițiile alineatelor anterioare nu sunt aplicabile în cazul lucrătorului care, înainte de transfer, a fost transferat de cedent unei alte unități sau entități economice, în sensul articolului 194, menținându‑l în serviciul său, exceptând răspunderea cesionarului în materie de plată a amenzilor aplicate în cazul unei încălcări a dreptului muncii.

5. Entitate economică înseamnă ansamblul organizat de mijloace care are obiectivul de a desfășura o activitate economică centrală sau auxiliară.

6. Nerespectarea normelor prevăzute la alineatul 1 de mai sus și în prima parte a alineatului 3 constituie o încălcare foarte gravă.”

Convenția colectivă

Clauza nr. 13 din convenția colectivă de muncă încheiată în anul 2011 între Associação de Empresas de Segurança Privada (Asociația Întreprinderilor de Securitate Privată), Associação Nacional das Empresas de Segurança (Asociația Națională a Întreprinderilor de Securitate) și, în special, Sindicato dos Trabalhadores dos Serviços de Portaria, Vigilância, Limpeza, Domésticas e Actividades Diversas (Sindicatul Lucrătorilor din cadrul Serviciilor de Pază, de Supraveghere, de Curățenie Domestică și alte Activități), publicat în Boletim do Trabalho e Emprego (Buletinul muncii și al ocupării forței de muncă) nr. 17/2011 prevede:

„1.      În cazul transferului, cu orice titlu, al dreptului de proprietate asupra întreprinderii sau a unității sau a unei părți de întreprindere sau de unitate care constituie o unitate economică, cesionarul se subrogă în poziția angajatorului în ceea ce privește contractele de muncă ale respectivilor lucrători.

2.      Pierderea unui client de către un operator ca urmare a atribuirii contractului de servicii unui alt operator nu este inclusă în noțiunea de transfer al unei întreprinderi sau al unei unități.”

6. Situația de fapt

Domnul Resendes și alte șaisprezece persoane, în calitatea lor de salariați ai ICTS, au exercitat, până la 14 iulie 2013, funcții de pază în instalațiile (portul de agrement, portul comercial și cheiul) aparținând Portos dos Açores SA situate în Ponta Delgada (Portugalia), în temeiul unui contract încheiat între aceasta din urmă și ICTS.

La 17 ianuarie 2013, Portos dos Açores a lansat o cerere de oferte pentru prestarea de servicii de pază și de securitate preventivă a instalațiilor sale din Ponta Delgada. La 17 aprilie 2013, acest contract a fost atribuit Securitas.

Securitas a început să execute prestarea de servicii de pază și de securitate la 15 iulie 2013. Aceasta a furnizat agenților de securitate afectați executării acesteia echipamente radiofonice care îi aparțineau, precum și uniforme identice cu logoul întreprinderii.

Securitas i‑a informat de asemenea pe domnul Resendes și pe celelalte șaisprezece persoane vizate că nu făceau parte din personalul său și că angajatorul lor rămânea ICTS. În consecință, aceștia au introdus în fața Tribunal do Trabalho de Ponta Delgada (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Ponta Delgada, Portugalia) acțiuni împotriva Securitas și a ICTS prin care solicitau obligarea Securitas sau, cu titlu subsidiar, a ICTS la recunoașterea faptului că aceștia făceau parte din personalul său și la plata salariilor lor, precum și a dobânzilor de întârziere începând cu 15 iulie 2013 sau, pentru trei dintre aceștia, o indemnizație pentru concediere abuzivă.

Această instanță a admis acțiunile și din această cauză, Securitas a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Tribunal da Relação de Lisboa (Curtea de Apel din Lisabona, Portugalia), care a confirmat hotărârea pronunțată în prima instanță. Pentru acest motiv, Securitas a introdus un recurs extraordinar în fața Supremo Tribunal de Justiça (Curtea Supremă de Justiție, Portugalia).

Se dorește să se afle dacă contractul de achiziții de servicii atribuit către Securitas intră în sfera noțiunii „transfer al unei întreprinderi [sau al unei] unități”, în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2001/23.

7. Întrebarea preliminară adresată

În aceste condiții, Supremo Tribunal de Justiça (Curtea Supremă de Justiție) a hotărât să  suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Situația prezentată în dosarul cauzei constituie un transfer de întreprindere sau de unitate, în contextul în care transferul întreprinderii […] ICTS către întreprinderea […] Securitas a avut loc, ca urmare a încheierii unei proceduri de achiziții publice, în care s‑a atribuit în favoarea […] Securitas, care a fost declarată câștigătoare în cadrul acestei proceduri, prestarea de servicii de pază și de securitate în portul Ponta Delgada din insula San Miguel (Insulele Azore) și, respectiv, un transfer de unitate economică, în conformitate cu dispozițiile articolului 1 din Directiva 2001/23?

2)      Situația prezentată în dosarul cauzei constituie o simplă succesiune de întreprinderi concurente, în contextul atribuirii prestării de servicii în favoarea întreprinderii care a câștigat [cererea de oferte referitoare la acest contract] , astfel încât este exclusă din noțiunea de transfer de întreprindere sau de unitate în sensul [acestei directive]?

3)      Alineatul 2 al clauzei 13 din convenția colectivă menționată, încheiată între Asociația Întreprinderilor de Securitate Privată, Asociația Națională a Întreprinderilor de Securitate și Sindicatul Lucrătorilor din cadrul Serviciilor de Pază, de Supraveghere, de Curățenie Domestică și alte Activități și alte asociații sindicale este contrar dreptului comunitar în ceea ce privește definiția transferului de întreprindere sau de unitate, rezultată din Directiva 2001/23, în măsura în care prevede că: «Nu intră în noțiunea de transfer de întreprindere sau de unitate pierderea unui client de către un operator, ca urmare a atribuirii serviciului unui alt operator»?”

8. Reținerile Curții

          Cu privire la prima și la a doua întrebare:

Pentru ca Directiva 2001/23 să se aplice, nu este necesar să existe raporturi contractuale directe între cedent și cesionar, cesiunea putându‑se efectua prin intermediul unui terț (a se vedea în special Hotărârea din 7 martie 1996, Merckx și Neuhuys, C‑171/94 și C‑172/94, EU:C:1996:87, punctele 28 și 30, precum și Hotărârea din 20 noiembrie 2003, Abler și alții, C‑340/01, EU:C:2003:629, punctul 39).  În consecință, lipsa unei legături contractuale între cele două întreprinderi cărora le‑a fost încredințată în mod succesiv gestiunea pazei și securității instalațiilor portuare este irelevantă pentru aspectul dacă Directiva 2001/23 este aplicabilă sau nu este aplicabilă unei situații precum cea în discuție în litigiul principal.

În particular, Curtea a considerat că instanța națională, la aprecierea circumstanțelor de fapt ce caracterizează operațiunea în discuție, trebuie să țină seama în special de tipul de întreprindere sau de unitate în cauză.

Rezultă că importanța corespunzătoare care trebuie acordată diferitor criterii pentru existența unui transfer în sensul Directivei 2001/23 variază în mod necesar în funcție de activitatea desfășurată, chiar de metodele de producție sau de exploatare utilizate în cadrul întreprinderii, al unității sau al părții de unitate în cauză.

Curtea a statuat astfel că, într‑un sector în care activitatea se bazează mai ales pe forța de muncă, identitatea unei entități economice nu poate fi menținută dacă majoritatea personalului acestei entități nu a fost preluat de cesionarul prezumat.

Instanței îi va reveni sarcina, printre altele, să verifice dacă ICTS a transmis Securitas, direct sau indirect, echipamente sau bunuri corporale sau necorporale, în vederea exercitării activității de pază și de securitate în instalațiile în cauză.

Instanța menționată va trebui să verifice, în plus, dacă astfel de elemente au fost puse la dispoziția ICTS și a Securitas de către Portos dos Açores. În această privință, trebuie astfel amintit că împrejurarea că elementele corporale indispensabile exercitării activității în discuție în litigiul principal și preluate de noul antreprenor nu aparțineau predecesorului său, ci erau pur și simplu puse la dispoziție de achizitor nu poate conduce la excluderea existenței unui transfer de întreprindere sau de unitate. Cu toate acestea, numai echipamentele care sunt utilizate efectiv pentru furnizarea serviciilor de pază, cu excluderea instalațiilor care fac obiectul acestor servicii, trebuie, după caz, să fie luate în considerare pentru a stabili existența unui transfer al unei entități care își menține identitatea.

Ținând seama de considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la primele două întrebări că articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2001/23 trebuie interpretat în sensul că intră în sfera noțiunii „transfer al unei întreprinderi [sau al unei] unități”, în sensul acestei dispoziții, o situație în care un achizitor a reziliat contractul de prestări de servicii de supraveghere și de pază a instalațiilor sale încheiat cu o întreprindere, iar ulterior a încheiat, în vederea executării acestei prestări, un nou contract cu o altă întreprindere, care refuză să preia salariații celei dintâi, în condițiile în care echipamentele indispensabile exercitării prestării menționate au fost preluate de a doua întreprindere.

          Cu privire la a treia întrebare:

În această privință, Curtea a statuat deja că simpla pierdere a unui contract de achiziții de servicii în favoarea unui concurent nu poate, prin ea însăși, să indice existența unui transfer de întreprindere sau de unitate.

În consecință, ținând seama, pe de o parte, de jurisprudența constantă a Curții, și, pe de altă parte, de obiectivul Directivei 2001/23 care, astfel cum reiese din considerentul (3) al acesteia, este protecția lucrătorilor pentru a asigura că drepturile acestora sunt menținute în cazul schimbării angajatorului, este necesar să se considere că articolul 1 alineatul (1) din această directivă trebuie interpretat în sensul că se opune unei astfel de dispoziții naționale.

În aceste condiții, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2001/23 trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că nu intră în domeniul de aplicare al noțiunii „transfer al unei întreprinderi [sau al unei] unități”, în sensul acestui articol 1 alineatul (1), pierderea unui client de către un operator ca urmare a atribuirii unui contract de achiziții de servicii unui alt operator.

9. Decizia Curții

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară:

1)      Articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități trebuie interpretat în sensul că intră în sfera noțiunii „transfer al unei întreprinderi [sau al unei] unități”, în sensul acestei dispoziții, o situație în care un achizitor a reziliat contractul de prestări de servicii de supraveghere și de pază a instalațiilor sale încheiat cu o întreprindere, iar ulterior a încheiat, în vederea executării acestei prestări, un nou contract cu o altă întreprindere, care refuză să preia salariații celei dintâi, în condițiile în care echipamentele indispensabile exercitării prestării menționate au fost preluate de a doua întreprindere.

2)      Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2001/23 trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că nu intră în sfera noțiunii „transfer al unei întreprinderi [sau al unei] unități”, în sensul acestui articol 1 alineatul (1), pierderea unui client de către un operator ca urmare a atribuirii unui contract de achiziții de servicii unui alt operator.

10. Link Cauza C-200/16

11. Articole legislație națională incidente în speță

          Prin transfer de întreprindere, în sensul directivei, se înțelege transferul unei unități care își menține identitatea, înțeleasă ca ansamblu organizat de mijloace, care are obiectivul de a desfășura o activitate economică, indiferent dacă acea activitate este centrală sau auxiliară.

În acest sens, in legislația noastră națională există Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora

          Art. 4

În sensul prevederilor prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

          a) cedent – persoana care își pierde calitatea de angajator față de salariații întreprinderii, ai unității sau ai unor părți ale acestora, transferate în condițiile prevăzute la art. 1;

          b) cesionar – persoana care dobândește calitatea de angajator față de salariații întreprinderii, ai unității sau ai unor părți ale acestora, transferate în condițiile prevăzute la art. 1;

          c) salariat – persoana încadrată în muncă în baza unui contract individual de muncă;

          d) transfer – trecerea din proprietatea cedentului în proprietatea cesionarului a unei întreprinderi, unități sau a unor părți ale acestora, având ca scop continuarea activității principale sau secundare, indiferent dacă urmărește sau nu obținerea unui profit;

          e) reprezentanții salariaților – reprezentanții organizațiilor sindicale sau, în cazul în care nu există sindicat, persoanele alese și mandatate să reprezinte salariații, potrivit legii.

          Art. 5

(1)               Drepturile și obligațiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă și din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.

(2)        Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care cedentul este subiectul procedurii de reorganizare judiciară sau faliment, potrivit legii.

          Art. 10

(1)               În situația în care, în urma transferului, întreprinderea, unitatea sau părți ale acestora își păstrează autonomia, reprezentanții salariaților afectați de transfer își mențin statutul, atribuțiile și funcția dacă sunt îndeplinite condițiile de reprezentare, potrivit legii. În situația neîndeplinirii condițiilor legale de reprezentare, salariații transferați își aleg reprezentanții, conform legii.

(2)        Dacă în urma transferului întreprinderea, unitatea sau părți ale acestora nu își păstrează autonomia, salariații transferați vor fi reprezentați, cu acordul lor expres, de către reprezentanții salariaților din întreprinderea cesionarului, până la constituirea sau învestirea unor noi reprezentanți, în condițiile legii.

(3)       Dacă mandatul reprezentanților salariaților afectați de transfer încetează ca urmare a transferului, aceștia vor beneficia în continuare de măsurile de protecție prevăzute de lege.