Ocrotirea sănătății? Tu știi ce drepturi ai?

Dreptul la ocrotirea sănătății reprezintă unul dintre cele mai importante drepturi social-economice. Îl regăsim în articolul 34 din Constituția României.

Acesta este strâns legat de măsurile de ocrotire a dreptului la un mediu sănătos, precum și alte măsuri prin care se urmărește educarea, consultarea și dezvoltarea unui simț responsabil privind acest domeniu.

Constituția impune legiuitorului obligația adoptării de legi speciale pentru organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei.

Însă ce anume înțelegem mai exact prin protecția sănătății publice? 

Este vorba despre obligația autorităților administrației publice, centrale și locale, dar și a persoanelor fizice și juridice.

După cum am observat, atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice au obligații în domeniul ocrotirii sănătății. Spre exemplu, cei care au calitatea de angajator:

  • Trebuie să asigure condițiile necesare pentru efectuarea controlului medical periodic;
  • Trebuie să respecte normele de securitate în muncă;
  • Să aplice măsurile de igienă, dezinfecție și deratizare periodică s.a.m.d.

De asemenea, orice cetățean român ori persoana aflată pe teritoriul României, precum și unitățile și agenții economici au obligația să se supună măsurilor de prevenire și combatere a bolilor transmisibile, să respecte întocmai normele de igienă și sănătate publică, să ofere informațiile solicitate și să aplice măsurile stabilite  privind instituirea condițiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor și pentru promovarea sănătății individului și populației.

Este important de menționat că eficiența acestor texte constituționale și legale depinde în cea mai mare măsură de aplicarea lor în practică, de asigurarea condițiilor materiale de aplicare, fapt nu întotdeauna posibil, mai ales din cauza restricțiilor financiare, dreptul la ocrotirea sănătății fiind unul din cele mai ”costisitoare” depturi pentru un stat, însă și cel mai vital pentru asigurarea dezvoltării depline a personalității umane.

Totuși, cu toate că dreptul la ocrotirea sănătății este considerat a fi unul ”costisitor”, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1837 din 7 decembrie 2017 a stabilit că argumentul unei instituții publice a statului român, de a nu împlini dreptul constituțional al cetățeanului la ocrotirea sănătații din lipsa banilor, nu poate fi primit, având în vedere faptul că cetățeanul este obligat la plata necondiționată către bugetul statului a asigurării de sănătate.

Este foarte important de precizat că cetățeanul asigurat are dreptul la beneficiile ocrotirii sănătății, indiferent de momentul la care apare această neovie și indiferent de atingerea sau nu a unui prag valoric stabilit de statul român.

Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat și prin articolul 16 din Constituția României, articolul 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, și articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care recunoaște egalitatea cetățenilor în fața legii și interzice discriminarea manifestată sub orice fel de forma, fiindcă toți cetățenii trebuie să beneficieze de acest drept care se dovedește a fi unul de o importanță deosebită într-o societate.

Bibliografie:

  • Drept constitutional si institutii politice, Ioan Muraru, Simina Tanasescu; editia 14, volumul 1,  Editura C.H.Beck 2011.