Ne implicăm sau nu în activități de voluntariat?

Adelina-Patricia Buica este studentă în anul I, în cadrul Facultății de Drept a Universității din București. Această a discutat cu trei studente din anii III/IV despre ce reprezintă activitățile de voluntar și rolul pe care acestea ar trebui să le aibă în dezvoltarea personală a oricărui student, indiferent de profesia pe care dorește să o îmbrățișeze în viitor.

Bun, ce înseamnă un act de voluntariat?

Prin actul de voluntariat se înțelege acea activitate benevolă, realizată dezinteresat.

Practicarea activităților de voluntariat reprezintă o oportunitate la orice vârstă, dând prilejul oricărei persoane de a-și valorifica aptitudinile în ceea ce privește numeroase domenii: lucrul în echipă, abilitățile de comunicare, transmiterea emoțiilor, dezvoltarea instinctului de lider, însă elementul definitoriu ce ar trebui să reprezinte idealul oricărui voluntar este de a ajuta pe alții.

De ce un articol despre?

Prin intermediul acestui articol, am urmărit forma îmbrăcată de voluntariat în viața studenților la Facultatea de Drept, întrucât provocarea se regăsește în dificultatea de a-ți organiza timpul, astfel încât să poți participa la activități de voluntariat fără a-ți afecta pregătirea profesională. În urma discuțiilor cu trei studente la Drept, am obținut diferite perspective asupra activităților de voluntariat.


Pentru început, Alexandra Zară este studentă în anul lll și se pare că reușește să își rezerve timp și pentru acțiuni de acest fel.

Câteva lucruri despre tine…

Mă numesc Alexandra, am 21 de ani, iar una dintre pasiunile mele este lectura – care de-a lungul timpului m-a învățat să visez, să privesc altfel ceea ce mă înconjoară ori să judec mai puțin. Pe de altă parte, tot prin lectură am descoperit dictonul “Biruința nu-i obligatorie, obligatorie e lupta.”, acesta fiind unul dintre acelea care “îmi ghidează” parcursul de zi cu zi.

În ce programe de voluntariat ai fost implicată și care era aportul tău la desfășurarea concretă a activităților?

Pașii mei pe calea voluntariatului au prins contur odată cu un proiect foarte bine promovat, în urmă cu câțiva ani, în cadrul liceului pe care l-am absolvit și în care am decis să mă implic, anume: “Voluntar în spital”.

Ce presupunea? O dată pe săptămână ori o dată la două săptămâni, mergeam la spitalul pentru copii Maria Sklodowska Curie, iar scopul vizitelor respective era reprezentat de socializarea și desfășurarea de activități (joculețe, lectură etc.) cu cei micuți internați acolo. Mai târziu, am descoperit câteva fundații prin intermediul cărora am considerat că pot realiza două lucruri importante:

  • să ajut copii din învățământul primar spre a se dezvolta (întrucât aveam să le explic diverse noțiuni ale limbii engleze, aveam să îi ajut cu efectuarea temelor și tot soiul de activități similare)
  • aveam să îmi dezvolt abilitățile de a comunica, de a transmite clar, corect și complet anumite informații

Ce am descoperit cu adevărat au fost poveștile copiilor cu care petreceam timpul

Cu toate acestea, ceea ce am descoperit cu adevărat au fost poveștile copiilor cu care petreceam timpul, iar în urma ascultării lor, am reușit să desprind câteva învățături importante pentru viitorul meu. Mai departe, am început să desfășor activități de voluntariat al căror obiect consta în organizarea de proiecte academice, socioculturale atât pentru elevi, cât și pentru studenți.

Ce satisfacții ți-a conferit implicarea în activitățile de voluntariat pe planul dezvoltării personale?

Întâmplător sau nu, azi am reușit să îmi aduc aminte în mijlocul unei conversații pe care o purtam că, pentru mine, întotdeauna, chiar pe plan personal, satisfacția a privit interacțiunea cu “beneficiarii” activităților de voluntariat pe care le-am întreprins. Faptul că am simțit un “mulțumesc” sincer venind din partea unei persoane la finalul unui proiect, faptul că, tot la finele unui proiect, am primit aplauze sau faptul că, în urma colaborărilor avute cu mine, oamenii nu s-au găsit niciodată a fi reticenți în a mă contacta și a-mi solicita ajutorul – știind că îl pot oferi – sunt doar o parte dintre picăturile care alimenteaza paharul meu numit “satisfacție”.

Ce dificultăți ai întâmpinat în cadrul voluntariatului? Te-au determinat acestea să te întrebi dacă mai merită sa continui?

Mai devreme am amintit că satisfacția mea este dată de reacția oamenilor la adresa activității mele de voluntariat. Ei bine, inclusiv dificultățile pe care le-am ivit au avut legătură cu reacțiile oamenilor. Foarte greu accept ideea că nu pot mulțumi pe toată lumea ori că nu toți oamenii înțeleg sau sunt atenți la timpul și efortul pe care le depui în calitate de voluntar responsabil, iar toate acestea mă trimit în punctul în care reflectez constant asupra acțiunilor mele, fiind chiar cel mai mare critic al meu.

Cum ai convinge tinerii din ziua de astăzi sa se implice mai mult în activitățile de voluntariat?

Deși DEX-ul oferă pentru voluntariat următoarea definiție: “Activitate desfășurată în folosul altor persoane sau al societății fără a urmări un câștig material.”, este important să recunoaștem că voluntariatul are și o componentă “egoistă” (să o numim așa), întrucât la întrebarea “De ce îți dorești să întreprinzi o activitate de voluntariat?” un răspuns pe care îl întâlnim des este “Pentru a mă dezvolta…”. Personal, nu consider nimic greșit în acest sens. În mod natural, oferi, iar apoi primești. Totuși, experiența m-a învățat că voluntariatul te ajută să oferi, iar, mai apoi, să primești înzecit.

În continuare, vom afla viziunea Alexandrei Tănase, studentă tot în anul lll și voluntar în cadrul ASCOR București.

Pentru început…

Mă pasionează dreptul public, istoria contemporană și de mulți ani încerc să găsesc remediul pentru lipsa de punctualitate.

În ce programe de voluntariat ai fost implicată?

Cel mai amplu program de voluntariat în care m-am implicat a fost asociația studențească în care m-am înscris în anul l, ASCOR, unde activez de aproape doi ani. Inițial am fost voluntar în cadrul unui departament, primind diverse sarcini pentru organizarea activităților noastre, pe care ulterior l-am și coordonat.

Am cunoscut persoane, am învățat să relaționez cu diverse tipuri de caractere, să empatizez, să înțeleg și să ajut din postura mea. Am învățat să prioritizez și să lupt mereu pentru un echilibru între școală-familie-asociație.

Au fost momente în care am vrut să renunț

La un moment dat, nu am reușit să mai țin pasul pe toate planurile, am pierdut echilibrul. Am ajuns să obosesc, să nu mai am răbdare, să nu mai fiu atentă și să greșesc în atribuțiile pe care le aveam. Au fost momente în care am vrut să renunț, dar am știut că sunt doar chestiuni de moment și că nu trebuie să abandonez.

Voluntariatul este o completare firească a vieții

Dacă m-aș putea întoarce în timp în anii de liceu, atunci m-aș înscrie în toate proiectele extra, concursurile, sesiunile științifice pe care le-am pus pe loc secund, din lipsă de timp sau de teamă. Am constatat că voluntariatul este o completare firească a vieții, care de multe ori te ajută mai mult pe tine, ca om implicat, decât pe destinatarii acțiunilor tale, te ajută să te cunoști, să-ți vezi limitele și neputințele, dar te învață și să lupți, să nu cedezi la primul obstacol.

Nu în ultimul rând, Mihaela Cristea ne împărtășește experiențele sale ca voluntar.

Câteva lucruri despre tine…

Mă numesc Mihaela Cristea și sunt studentă la Facultatea de Drept a Universității din București. Am 23 de ani și ceea ce mă reprezintă este determinarea și convingerea că pot face orice. Una din pasiunile mele este muzica, pentru că te însoțește pretutindeni și dă culoare lumii înconjurătoare.

În ce programe de voluntariat ai fost implicată?

Eu am participat la diferite activități de voluntariat încă de la momentul apariției programului EcoȘcoala, apoi am continuat cu diferite proiecte organizate la mine în oraș. Un impact mare asupra mea au avut proiectele în parteneriat cu AIESEC și Școala de valori, precum și participarea în Asociația Antidrog Suceava care m-au învățat despre diversitate, conceptul de open-minded, personal development și despre toleranța pe care tu trebuie să o ai față de ceilalți.

De obicei, mă implicam 2-3 zile în fiecare săptămână, dar pe măsură ce proiectele se apropiau, îmi ocupau timp în fiecare zi. Practic, fiecare membru își asuma responsabilitatea pentru o parte din proiect și ne ajutam reciproc pentru a ne suplini lacunele.

În ce măsură te-au influențat activitățile de voluntariat pe plan personal?

Cea mai mare satisfacție a fost că am întâlnit oameni care se implică să facă o schimbare în societate. La aceste activități de voluntariat am întâlnit oameni deosebiți care mi-au devenit și prieteni. De asemenea, odată cu aceste lucruri, am avut parte de numeroase oportunități care m-au ajutat să mă dezvolt.

Cum ai încuraja tinerii să se implice mai mult în actele benevole?

Consider că experiențele de voluntariat te ajută să-ți conturezi personalitatea și te formează pentru orice lucru neașteptat pe care l-ai putea întâmpina. În plus, îți poți dezvolta abilitățile de marketing sau chiar leadership. În acest fel, vei avea și un CV generos ce va fi apreciat în cadrul proiectelor viitoare, precum și în momentul angajării.


Citește și Adevăr sau provocare? Despre asociațiile de studenți, poate te decizi chiar azi să faci un pas spre implicare 🙂