Liberarea condiționată

Liberarea condiționată are menirea de a nu prelungi inutil executarea unei pedepse cu închisoarea aplicată definitiv, din moment ce scopul ei s-a realizat înainte de executarea integrală a acesteia.  Astfel, condamnatul care a fost liberat condiționat este considerat ca fiind în continuarea executări pedepsei, astfel încât timpul petrecut în stare de libertate până la împlinirea duratei pedepsei intră în calculul acestei durate.

De instituția liberării condiționate poate beneficia orice condamnat la pedeapsa închisorii, indiferent de durata acesteia, cât și condamnatul la detențiunea pe viață. Totuși, beneficiul acestei instituții nu este un drept, ci numai o vocație pentru cel condamnat, instanța fiind aceea care, în fiecare caz în parte, hotărește dacă este oportună sau nu acordarea liberării condiționate.

Liberarea condiționată a fost definită ca fiind o instituție complementară a regimului executării pedepsei închisorii, un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deținere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei, sub condiția ca până la împlinirea duratei acesteia să respecte măsurile și obligațiile instituite pe perioada supravegherii și să nu comită infracțiuni.

Condițiile liberării în cazul detențiunii pe viață

Conform art. 99 din Codul Penal care reglementeaza aceasta instituție, liberarea condiționată în cazul detențiunii pe viață poate fi dispusă dacă sunt întrunite următoarele condiții:

  1. Cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detențiune – termenul de 20 de ani est fix și presupune, de principiu, executarea efectivă în penitenciar a pedepsei, fără posibilitatea scurtării lui ca urmare a muncii prestate de cel condamnat în timpul executării pedepsei.
  2. Cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării celor 20 de ani de detenție – îndeplinirea acestei condiții se stabilește de către ”Comisia de liberare condiționată” ce funcționează la nivelul penitenciarului pe baza documentelor ce există la dosarul condamnatului. Potrivit legii, conduita vizează atât comportarea disciplinară a condamnatului de-a lungul celor 20 de ani, cât și eforturile acestuia pentru reintegrarea socială, în special în cadrul muncii prestate, activităților educative, moral-religioase, culturale ș.a.m.d.
  3. Cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească – legea prevede că cel condamnat poate prezenta în fața comisiei pentru liberarea condiționată dovezi din care să rezulte că și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare ori s-a aflat în imposibilitatea îndeplinirii acestor obligații.
  4. Instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate – înainte ca instanța să-și formeze convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate, este necesar ca însăși comisia pentru liberarea condiționată să și-o formeze prin încheierea procesului-verbal motivat în care este cuprinsă poziția membrilor comisiei.

Liberarea condiționată în cazul pedepsei închisorii

  • Condițiile generale ale liberării condiționate privind fracțiile de pedeapsă ce trebuie executate efectiv pentru propunerea de liberare condiționată sunt prevăzute în art. 100 C.pen. dupa cum urmează:

– In cazul în care un condamnat are de executat o pedeapsă cu închisoarea care nu depășește 10 ani, el trebuie să fi executat efectiv cel puțin două treimi din durata pedepsei. De exemplu: un condamnat are de executat o pedeapsă de 9 ani închisoare. Două treimi din 9 ani înseamnă 6 ani. Deci, după executarea a 6 ani de închisoare efectiv, poate fi propus pentru liberarea condiționată. În această ipoteză, cei 6 ani trebuie să fie executați efectiv, adică să nu se adauge zilele rezultate ca urmare a muncii prestate

– In cazul în care un condamnat are de executat o pedeapsă mai mare de 10 ani închisoare, dar nu mai mult de 20 de ani, pentru a fi propus pentru liberarea condiționată el trebuie să fi executat cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei. De exemplu, un condamnat are de executat o pedeapsă de 16 ani închisoare. Trei pătrimi din 16 ani înseamnă 12 ani. După 12 ani executați integral, el poate fi propus pentru liberarea condiționată.

  • Condițiile cu privire la regimul de executare în care se află condamnatul:

O altă condiție pentru ca cel condamnat să poată fi propus pentru liberare condiționată este aceea ca el, în executarea pedepsei închisorii să se afle în regim semideschis sau deschis. Potrivit legii privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, în regimul semideschis intră persoanele condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 3 ani, iar în regimul deschis intră persoanele condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult un an. Criteriul duratei pedepsei închisorii ce o are de executat condamnatul stă la baza repartizării lor inițiale în regimul de executare. Ulterior, potrivit legii, deținuților li se poate schimba regimul de executare fie în unul mai sever, fie în unul imediat inferior celui sever.

  • Condițiile îndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare:

Potrivit art. 100 alin. (1) lit.c), pentru a putea beneficia de liberare condiționată este necesar ca cel condamnat să-și fi îndeplinit integral până în momentul propunerii liberării condiționate obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Dacă cel condamnat dovedește că nu a avut nicio posibilitatea să le îndeplinească, condiția se socotește ca fiind îndeplinită.

  • Condiția privind convingerea instanței:

Dacă toate celelalte condiții sunt îndeplinite, mai este necesar ca judecând cererea de liberare condiționată intanța să-și formeze convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate și fără executarea restului de pedeapsă. Această condiție impusă de legiuitor instanței, relevă că liberarea condiționată nu este un drept al condamnatului, ci o facultate a instanței.

Condițiile generale ale liberării condiționate în cazul condamnaților care au împlinit vârsta de 60 de ani

1. Sa se afle în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis.

2. A îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

3. Instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

  • Dacă condamnatul care a împlinit vârsta de 60 de ani nu a ieșit la muncă, pentru a fi propus pentru liberare condiționată trebuie să aibă executate următoarele fracții:

a. Dacă are de executat o pedeapsă cu închisoarea ce nu depășește 10 ani, trebuie să fi executat efectiv jumătate din durata pedepsei.

b. Dacă are de executat o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 10 ani, trebuie să fie executat efectiv două treimi din durata pedepsei.

  • Dacă condamnatul a câștigat zile ca urmare a muncii prestate, legea stabilește următoarele fracții în care se includ și zilele câștigate prin muncă:

a. Dacă are de executat o pedeapsă cu închisoare ce nu depășește 10 ani trebuie să fie executat cel puțin o treime din durata pedepsei

b. Dacă are de executat o pedeapsă cu închisoare mai mare de 10 ani, trebuie să fi executat cel puțin jumătate din durata pedepsei.

Motivare. În conformitate cu prevederile art. 100 alin. (5) C.pen., instanța este obligată să prezinte în hotărâre motivele de fapt ce au determinat acordarea liberării condiționate și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Termenul de supraveghere pentru condamnat, în conformitate cu art. 100 alin. (6) C.pen., ”intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat”.

Măsurile de supraveghere și obligațiile liberatului condiționat

Sunt prevăzute în art. 101 alin.(1), C.pen. Astfel, potrivit acestui text, dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta

b. să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa

c. să anunțe, în prealabil orice schimbare a locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile

d. să comunice schimbarea locului de muncă

e. să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Obligațiile care pot fi impuse liberatului condiționat sunt prevăzute în alin. (2) al art. 101, C.pen. Potrivit acestui text, instanța poate impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații:

a. să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională

b. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate

c. să nu părăsească teritoriul României

d. să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță

e. să nu comunice cu victima sau cu membrii familiei ai acesteia, cu participanții la săvârșirea infracțiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori să nu se aproprie de acestea

f. să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță

g. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de armă.

Efectele liberării condiționate

Un prim efect provizoriu constă în punerea în libertate a condamnatului aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, din momentul în care hotărârea instanței de judecată prin care s-a acordat liberarea condiționată a rămas definitivă.

Al doilea efect imediat al liberării condiționate constă în punerea în executare a măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse de instanță. Tot în acest moment, serviciul de probațiune și instituțiile abilitate execută supravegherea liberatului condiționat.

În final, efectul definitiv al liberării condiționate constă în aceea că pedeapsa se consideră ca fiind executată, deci liberarea condiționată se transformă într-o liberare definitivă.

Bibliografie:

  • Traian Dima, Drept Penal. Partea Generala., 2014, Editura Hamagiu, p. 625.