(I) Unde am făcut voluntariat | Ora de Educație Rutieră, proiect al Asociației E.D.I.T.

Am ales să discut despre locurile în care am activat ca voluntar pentru că vreau să subliniez cât de important este să ne implicăm în comunitatea din care facem parte pentru a pune temelia generațiilor viitoare. Astăzi, despre #OER.


Asociația E.D.I.T., aproape 4 ani de la înființare

Asociația pentru Educație, Dezvoltare și Implicare a Tineretului urmărește implementarea a numeroase proiecte în România prin implicarea în mod activ a tinerilor în acest sector. Așa cum declară, și-ar dori ca viitorul să fie unul de două, trei, patru ori mai bun decât ceea ce este în prezent. Și acest fapt se poate produce prin educare.

Misiunea pe care ne-o asumăm este să creăm legături între oameni și să contribuim la dezvoltarea societății în care trăim.

Asociatia e.d.i.t.

Printre proiectele frumoase pe care echipa le realizează (pe care le regășiți pe site-ul oficial), se numără și #OraDeEducațieRutieră, ajuns deja la a VI-a ediție.


Cel mai mare proiect de educație rutieră din România se #întâmplă

În 2014 se puneau bazele unui proiect educațional din dorința de a face ceva. Și cât mai repede. Deja numărul de accidente rutiere în care erau implicați copiii creștea, iar faptul că cei mici nu erau instruiți sau nu erau suficient de bine instruiți pentru a adopta o conduită corespunzatoare în trafic a generat o idee.

Așa s-a născut Ora de Educație Rutieră, fiind, în prezent, cel mai amplu proiect de educație rutieră din România, desfășurându-se atât la grădinițe, cât și la școli și licee.


Cum se desfășoară 50 de minute de curs la clasele a III-a și a IV-a?

În toată această perioadă, se apelează la tehnici de educație non-formală îmbinate cu cea formală, adaptate vârstei elevilor. Se discută despre diferitele regulile de circulație și încercarea de a-i familiariza pe micuți cu noțiunile folosite în cadrul acestui domeniu, apelându-se la exerciții practice în cea mai mare parte a timpului. Persoana calificată în a susține astfel de cursuri face echipă cu un agent de poliție. Rolul său este de a transmite elevilor primordialitatea siguranței acestora în trafic, cât și de a sublinia că ei sunt acolo pentru a-i ajuta în orice situație.


Povestea mea sau “Sunt la Drept, dar vreau și eu să mă implic.”

Am bătut la ușa celor de la E.D.I.T fix acum un an (nu remarcasem că anunțul de recrutare se dedică studenților de la Facultatea de Psihologie) în ideea în care mi s-a parut foarte fain scopul lor, gândindu-mă că aș putea și eu să contribui la educarea generațiilor viitoare. Pentru că am fost obișnuită să dau din puținul meu în orice moment – asta m-a împins să îmi depun aplicația.

FOTOGRAFIE REALIZATă DE CLAUDIA CHELBEA, MEMBRU îN ASOCIATIA E.D.I.T., îN TIMPUL OREI DE EDUCAțIE RUTIERă

Am avut surpriza de a descoperi că echipa a fost mai mult decât deschisă și dornică să mă primească. Nu, nu eram la Psihologie, dar ceea ce a contat a fost să-ți dorești să faci parte din echipă, să muncești cot la cot cu ei ca proiectul să meargă și mai departe. Si să iubești.

îi iubești – pe ei, copiii din clasele a III-a și a IV-a. Pentru că interacțiunea între tine și ei se va petrece. 

… să îi faci să se întrebe “De ce?”

Poate că, uneori, dificil este să reușești să ajungi la cei mici – să le stârnești curiozitatea, să îi faci să se întrebe “De ce?’, să îi faci să înțeleagă la ce pericole se expun. Și ei știu teoria – pe roșu nu se trece, nu alergăm când traversăm, ne asigurăm. Dar, de multe ori, nu li se și explică motivul pentru care noi trebuie să ne conformăm acestor reguli, iar siguranță le este pusă în pericol pentru că ei nu înțeleg și nu prevăd consecințele practice ale acțiunilor pe care ei le întreprind, angajându-se, de exemplu, la traversări nepermise sau necorespunzătoare.

Ce facem cu practica?

Cu toate aceste informații cu care noi venim la clase, încercăm să construim exemple practice și să dăm explicații pertinente pentru motivele care stau la baza regulilor și, pe cât posibil, ne asigurăm că ei pleacă de la Ora de Educație Rutieră conștienți și pregătiți să pună în aplicare tot ceea ce au învățat la ora.

Punem accentul pe aplicabilitatea practică a informațiilor și asta este dificil de indus elevilor: tot ce se învață, se pune în practică, altfel, care ar fi finalitatea? De asemenea, să înțeleagă că nu suntem acolo pentru a-i testa și a le da o notă, că toți sunt liberi să își exprime propriile convingeri și că, indiferent de ceea ce spun, chiar dacă nu este veridic, nu există sancțiuni. Teamă de a-ți prezența opinia subzistă și în rândul adulților, nu numai al copiilor, însă important este că această să fie în proporții cât mai mici cu cât înaintăm în vârstă.

Consider și insist asupra acestei chestiuni: antrenați-i pe micuți să gândească și să spună ceea ce cred, dați-le spețe concrete, așa putem duce, împreună, misiunea proiectului: diminuarea accidentelor rutiere.

Probabil v-ați prins – nu sunt adepta principiilor induse fără a le cunoaște substratul și de aceea mi-a plăcut ideea proiectului și pe ce se bazează el. Sunt ore interactive, ore unde se încurajează libertatea de exprimare, de gândire, creativitatea. Asta trebuie să se întâmple încă din școlile primare – copilul trebuie să fie încurajat să creadă, să își imagineze, să își pună întrebări, să se exprime în orice mod că să putem construi oameni de valoare.

Mi-am rupt din timp pentru a schimba ceva. Acel ceva reprezintă proiectul #OER.


Ultimele articole publicate:

I-am intrebat pe 3 dintre membrii echipei, Liviu, Irina si Ion despre proiectul și hrana lor de suflet, #OraDeEducațieRutieră.

De unde a plecat ideea construirii acestui proiect frumos și ce viziune ai avut la momentul respectiv? Practic, cu ce ai plecat la drum?

Proiectul ”Ora de Educație Rutieră” a apărut în urma unei nevoi a societății românești. Cifrele sunt alarmante și plasează România în topurile țărilor cu accidente rutiere de mulți ani deja.

Mi-am pus întrebarea ”de ce?”. Cauzele sunt mai multe: lipsa infrastructurii, lipsa educației adulților și foarte important, lipsa educației rutiere a copiilor. M-am documentat despre subiect și am aflat că România a fost printre primele țări din Europa care au introdus disciplina ”educație rutieră” în școli, încă din anii ’70. Din păcate, după Revoluție, acest subiect a fost complet abandonat, iar în momentul de față această disciplină este discutată rar în foarte puține școli, la ora de dirigenție, în cazul în care profesorii sunt mai dedicați. În rest… nu prea.

Mi-am propus să readuc la viață această disciplină și să ”fim iarași ce am fost și mai mult decât atât”

Am plecat la drum cu o echipă de 2 psihologi cu ajutorul cărora am dezvoltat o metodologie adaptată vârstei copiilor de clasele 3-4. După ce am realizat materiale informative și am discutat și cu Poliția, am implementat prima ediție-pilot a proiectului ”OER”, în 10 școli (1.000 copii), iar 5 ani mai târziu ”Ora de Educație Rutieră” este cel mai complex proiect de acest gen, cu aprox 100.000 de beneficiari din București și din țară.

Când am înființat Asociația EDIT, viziunea mea a fost să strâng în jurul meu profesioniști din diferite domenii, dar și tineri entuziaști, alături de care să facem niște schimbări reale. Azi, suntem o echipă de 10 oameni faini și colaborăm cu zeci de studenți și voluntari.

Acum, dacă ne poți dezvălui – nu ne supărăm dacă răspunsul este negativ – ce planuri aveți pentru viitor și ce sfat puteți da atât copiiilor, cât și adulților, ca o constatare pe care ați remarcat-o de-a lungul celor 5 ani de activitate?

Pe măsură ce trece timpul, mă bucur să observ că planul e pe drumul cel bun și din ce în ce mai mulți oameni se implică. Experiența acumulată în cei 5 ani de proiecte în domeniul educational ne-a făcut să înțelegem mai bine ce merge și ce nu merge și mai ales de ce merg/ nu merg lucrurile.

Despre “Programul Național de Educație pentru Siguranță”

Însuflețiți de ceea ce am realizat până acum, ne-am propus să continuăm și să ridicăm un pic nivelul, astfel că, în luna noiembrie 2019, vom lansa oficial proiectul la care lucrăm de peste 1 an, in parteneriat cu Poliția Română, ISU și M.E.N: Programul Național de Educație pentru Siguranță – prima initiațivă de acest fel din România care propune ca în urmatorii 3 ani să dezvolte și să implementeze proiecte educaționale ce țin de siguranța persoanei pentru un nr. de aprox. 500.000 de elevi din toate ciclurile de învățământ la nivel național. Domeniile de acțiune: educație rutieră, educație pentru prim-ajutor și situații de urgență, prevenirea și combaterea bullying-ului.

În loc de sfaturi, prefer să vă prezint concluzia la care am ajuns în toți acești ani: siguranța persoanei e la baza Piramidei Nevoilor, așa că și educația pentru siguranță ar trebui să fie la baza materiilor predate în școli. E grozav să fii bun la fizică sau să ai o vocație artistică, dar este imperativ să știi să treci strada sau să acorzi un prim-ajutor de bază.

LIVIU ZORILA
Servicii Registrul Comertului Online
Servicii Registrul Comertului Online

Spune-ne povestea. Ce te-a motivat și te motivează, în continuare, să fii parte din acest proiect?

De la an la an au fost schimbări mari în proiect: oameni au venit și au plecat, ora de educație rutieră s-a extins foarte mult, acum cuprinzând și alte grupe de vârstă, asociația care dezvoltă acest proiect a crescut și ea, asa că provocările s-au înmulțit. Și satisfacțiile sunt pe măsură. Motivația mea de a fi și după 6 ani în Ora de Educație Rutieră este o împletire de libertate și încredere pe care echipa cu care lucrez mi le-au oferit în a dezvolta conținutul orei, și sentimentul utilității muncii mele. Implicându-mă în toate zonele proiectului, atât de planificare, cât și de implementare, nu am avut nici cel mai mic răgaz să mă plictisesc sau să spun “eu până aici am mers”. Încă avem multe de făcut împreună.

Cunosc proiectul încă de la inceput, când se forma echipa de bază; a fost nevoie de o singură discuție, de o singură întrebare: Vrei să facem asta împreună? și așa a început totul. Mi-a fost foarte ușor să mă hotărăsc. Ce poate fi mai util dacă nu să-mi pun la lucru experiența de psiholog într-un proiect cu impact precum siguranța rutieră, vital pentru copii.

Cât de deschiși sunt copiii când vine vorba despre educație rutieră?

În general, deschiderea copiilor depinde, în primă fază, de doi factori: măsura în care sunt obișnuiți cu dezbaterile deschise (deshidere care se cultivă sau nu la clasă), și dacă sunt familiari cu acest concept, de educație rutieră.

Cand miza performanței e lăsată în urmă, copiii devin foarte comunicativi

Apoi, deschiderea lor depinde de capacitatea noastra, a lectorilor, de a-i ajuta să înțeleagă că tema este siguranța lor personală pe stradă și că are legatură cu experiența lor de viață. Când miza performanței este lăsată în urmă, copiii devin foarte comunicativi, foarte dornici să împărtășească, să explice, să dezvolte poveștile lor de viață. Fiecare are ceva de spus pentru că experimenteaza pe parcursul săptămânii ďi calitatea de pieton, calator sau pasager.

Pe ce aspect crezi că ar trebui părinții să pluseze când vine vorba de siguranța celor mici în trafic?

Oricâte ore de educație rutieră ar face copiii în școli, exemplul adulților e egalat cu greu de vreo tehnică pedagogică, mai ales în vârstele la care învățarea normelor de siguranță și comportamentale se însușesc în primul rand prin observație și puterea exemplului. Indiferent cât de isteți sunt copiii, de cât de multe cunosc despre viața în oraș, ei sunt sensibili la ceea ce observă că fac adulții din jurul lor.

Când văd adulți care se enervează, sunt iritați de reguli, care încearcă mereu să le ocolească, care pun interesul lor exclusiv mai presus de siguranța comunității, învață că, de fapt, ăsta e comportamentul de succes în societate. Ce pot face părinții?

Conștientizare, corectitudine, întrebare

  • conștientizeze pericolul orașului și gradul de expunere al copiilor la accidente rutiere;
  • Să fie corecți: ceea ce cer copilului să facă, pentru a fi în siguranță, să facă ei înșiși. Regulile de siguranță rutieră trebuie respectate de toată lumea;
  • Să se întrebe: ce a învățat azi copilul de la mine, fără ca eu să vreau? … copiii ne vad, ne observă, și în încercarea lor de a crește și de a se adapta la spațiul social, preiau atitudini, comportamente, de care poate noi nu suntem conștienți, nu avem habar.

Ce te-a determinat să fii parte din echipă și ce așteptări aveai la acel moment – se va sau nu se va conștientiza pericolul, oamenii vor fi receptivi?

Dorința de schimbare a lucrurilor în bine în societatea în care trăim m-a determinat să mă implic în acest proiect. Consider că mediul nonguvernamental poate produce schimbări în bine în viața socială, în cazul de față, în educația copiilor. De fiecare dată când mă implic într-un proiect, nu am așteptări, nu ai cum să ai așteptări de la ceva pe care nu cunoști. Te implici activ, înveți, vezi ce se întâmplă în acel proiect, și abia după îți setezi așteptările. Mereu am fost o persoană optimist-realistă și am dat tot ce am avut mai bun în proiectele în care am fost parte.

Pericolul de cele mai multe ori se conștientizează în momentul în care ești în pericol

La Ora de Educație Rutieră a fost ceva mai mult de atât, a fost extrem de multă muncă, foarte mult voluntariat, emoții frumoase și într-un final a ieșit un proiect de succes și cu impact asupra edicației rutiera a copiilor din România. Pericolul de cele mai multe ori se conștientizează în momentul în care ești în pericol, și nu puține sunt cazurile în care am fost în pericol și am simțit că nu suntem în siguranță în traficul bucureștean, indiferent că suntem pietoni, bicicliști, șoferi sau orice altă categorie de participanți la trafic.

De aceea, în cadrul Orei de Educație Rutieră, facem împreună cu cei mici tot felul de joculețe, în care simulăm diferite situații din viața de zi cu zi, astfel ca ei să fie pregatiti atunci cand nu sunt în siguranță. Oamenii sunt receptivi daca le expui problema foarte bine argumentat și văd că ai o atitudine pozitivă asupra lucrurilor. Nimeni nu vrea să lucreze cu oameni care au o atitudine negativă.

Ce ai remarcat de la an la an în rândul copiiilor din școli/licee? Sunt mai conștienți, mai curioși?

Am remarcat schimbări esențiale la copiii din școli în fiecare an în care am defasurat proiectul. Majoritatea dintre ei cunosc mult mai bine regulile de circulatie, înteleg ce sunt emotiile si cum ne influenteaza acestea atunci cand suntem pe stradă.

Au înțeles că polițistul este acolo să-i ajute și că este prietenul lor

La fel, a crescut și gradul de constiinciozitate în randul elevilor. Chiar am relizat și în chestionar în care am cules date relevante în acest sens. Legat de curiozatatea copiilor, aceasta este nemărginită, am primit tot felul de întrebări care de care mai haioase, dar și întrebari care te pun pe gânduri și te suprind într-un mod placut, vezi că vin generații din ce în ce mai informate. Cheia în relația cu copiii este să le răspunzi la întrebări, să fii spontan, astfel încat să le satisfaci curiozitatea.

Fiind coordonatorul echipei OER, poate, printre cei care ne citesc articolul, sunt persoane interesate să se implice în proiect și ar vrea să știe mai multe despre cum pot fi și ei, la rândul lor, “învățători” pentru cei mici. Cum o pot face?

Pe cei care vor să se implice în proiectul Ora de Educație Rutieră, îi îndemn să o facă, la fel cum am făcut și eu în urmă cu câțiva ani. Pur și simplu căutam să fac un stagiu de practică/voluntariat, am găsit anunțul pe internet, am aplicat și am devenit parte din echipa Ora de Educație Rutieră. Echipă ce de-a lungul timpului a evoluat extrem de mult, astfel încât în acest moment suntem cel mai mare proiect de Educație Rutieră din România.

Desfașurăm proiecte pe educație rutieră atât la nivel preșcolar, școlar cât și liceal. Pe lângă asta, pentru a ne cunoaște mai bine, cei cu dorință de implicare ne pot găsi atât pe pagina de Facebook și Instagram | Ora de Educație Rutieră, cât și pe site-ul oradeeducatierutiera.ro sau pe pagina de Facebook a EDIT. În cazul în care vă place ce vedeti în online, ne puteti contacta și pe [email protected] și putem stabili o întalnire în care să ne cunoastem mai bine și să discutăm mai multe despre proiectele noastre, sau de ce nu despre noi idei de proiecte din partea voastră.


Cei de la E.D.I.T. caută acum Junior Teacher pentru ediția a VI-a. Dacă te-am convins și ți-ar plăcea să faci parte din echipă alături de acești oameni minunați, poți citi mai multe în postarea lor mai jos.

Încă de când erai mic și te jucai cu prietenii, tu aveai rolul profului, iar acum studiezi pedagogice sau psihologie?…

Posted by Ora de educatie rutiera on Tuesday, October 8, 2019