Gânduri din sesiune

Dacă ai început să citești acest articol, înseamnă că nu înveți pentru examene. Se pare că nici eu nu fac asta, având în vedere faptul că l-am scris, dar câteva momente de meditație sunt binevenite în fiecare zi. Articol sună prea formal, mai degrabă o simplă și totuși complicată transpunere a unor gânduri pe care probabil că majoritatea studenților le au, indiferent de facultate.

Cu Codul Civil, cartea cu fișe de drept civil și câteva markere colorate în dreapta mea, stau și mă întreb, pentru a nu știu câtă oară, cine m-a pus să urmez Dreptul. Toți ne întrebăm asta. Ah, ce frumos, tocmai a început și obișnuita simfonie de bormașini din bloc…se putea să nu?

Este oare adevărat ce ni s-a spus de-a lungul gimnaziului, liceului și încă și acum, că prin multă muncă poți ajunge oriunde îți propui? Da și nu, sau cum ar spune orice student de la orice facultate de drept, “depinde”. Întotdeauna contează puțin și norocul, nu știi niciodată când și de unde se va ivi oportunitatea perfectă pentru tine, momentul “tău”, ocazia ta de a străluci. Dar important e să-ți tii capul sus și mintea deschisă. Mă tot gândeam dacă are rost să mai încerc, dacă merită să mă străduiesc. Ce o să fac dacă nu o să-mi placă meseria pe care mi-am ales-o? Am venit cu ideea clară că vreau să fiu avocată. Încă vreau. Totuși nu poți ști nimic sigur, așa că pot doar să sper din toată ființa că indiferent ce drum voi urma, îmi va face plăcere să mă trezesc dimineața și să mă urc în mașină spre locul de muncă. Nu merită să-ți sacrifici sănătatea psihică pentru un punct în plus la examen sau, de fapt, pentru orice. Dă-ți silința, fă compromisuri, dar cu grijă. O noapte albă de învățat înainte de examen nu te va omorî, dar nu face din asta un obicei (da da, merge un espresso la 2-3 dimineața, însă doar până realizezi că nu te-a trezit, ci doar ți-a mărit pulsul).

Nu-ți propune să muți munții din loc de unul singur, adică nu încerca să te convingi să poți învăța 24/24, pentru că n-o să-ți iasă. Nu te izola în casă toată sesiunea, sub pretextul să vei studia de dimineață până seară, doar ca să nu te simți vinovat că ieși în oraș câteva ore. Știm cu toții că nu se va întâmpla așa. O să te mai uiți și la seriale, o să te apuci de curățenie în casă, de gătit etc. Probabil că vei sta cu Codul Civil în față și îl vei deschide la întâmplare atunci când va bate maică-ta la ușă (toți am făcut asta măcar o dată). E ok să mai ieși și în oraș cu prietenii, să faci mișcare, să te relaxezi. Important e să nu o dai nici în extrema cealaltă și să stai doar afară sau doar la seriale. În pauzele de la “Insula Iubirii” mai poți citi câteva articole sau te poți gândi la rezolvarea unei spețe.

Aproape întotdeauna ne pricepem să dăm sfaturi celor dragi în legătură cu situații în care suntem sau am fost și noi, dar cât de bine ne pricepem la a ne sfătui sau consola pe noi înșine? De câte ori cedăm psihic, ne subestimăm, ne punem la îndoială toate cunoștințele sau ne stresăm singuri, fără rost, prin clasicul “overthinking”? Un examen ratat, în special momentul în care îți faci curaj să te uiți pe barem sau la nota de pe platforma online te pune imediat la pământ. Te gândești că nu ești bun de nimic, că ar trebui să te reprofilezi, că te-ai chinuit degeaba sau “de ce x a luat mai mult decât mine, dacă zicea că nu știe nimic?, “ce le voi spune alor mei?”, “dar oare nu mi-ar fi fost mai bine la facultatea x?”. Faci o contestație, în speranța că poate a omis profesorul ceva sau poate nu ți-a înțeles scrisul și ceri să fii prezent la recorectare. Acolo, ca o palmă peste față, realizezi că nu se schimbă nimic, stăpânindu-ți cu greu lacrimile până ieși din biroul profesorului. Apoi începi să-ți calculezi creditele și restanțele care îți vor rămâne pe vară. Și apoi, din nou lacrimi (“și pumni în pereți”, cum zice Carla’s Dreams).

Când ne întreabă cineva ce ne dorim să ajungem în viitor, majoritatea răspundem “un avocat/ un magistrat/ altceva de succes”. Ce înseamnă mai exact succesul asta? Un cont cu multe cifre? 20 de ore de muncă pe zi? Mai degrabă mă voi considera de succes dacă voi găsi, sau voi reuși să ating acel echilibru între carieră și viața personală. E mai frumos să știi că te așteaptă cineva când vii acasă de la muncă, sau că după tine ajunge cineva tot de la muncă. E mai frumoasă o vacanță în Grecia în doi, decât o vacanță în Maldive, de unul singur.

Sunt deja în anul 3 și încă nu mă împac cu toate gândurile astea, nu găsesc răspunsuri la toate întrebările. Poate că nici nu ar trebui să avem toate răspunsurile. Care ar mai fi farmecul, nu?

Cu drag,

NU o studentă de nota 10.

 

Total
48
Shares
Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *