Denunțarea tacită a contractului cu jucătorul de fotbal

Despre regimul matrimonial

Principiul stabilității contractuale este unul fundamental în relația club – fotbalist profesionist. Astfel, Regulamentul privind Statutul și Transferul Jucătorului FIFA prevede clar și neechivoc faptul că „în toate cazurile, partea în culpă este obligată să plătească o compensaţie” (Art. 17 alin. 1), cuantumul acestei compensații fiind lăsat la latitudinea federațiilor naționale.

Astfel, Art. 18 alin. 9.1 și 9.2 din Regulamentul privind Statutul și Transferul Jucătorului de Fotbal al Federației Române de Fotbal (RSTJF) prevede sancțiuni severe, atât pentru club, cât și pentru jucător, în cazul denunțării unilaterale fără justă cauză sportivă. În esență, în cazul denunțării unilaterale fără justă cauză sportivă, clubului i se impune sancțiunea interzicerii efectuării de transferuri în calitate de club cesionar pentru două perioade de transferuri, precum și plata unor despăgubiri către jucător, pe când sancțiunile în cazul jucătorului constă într-o suspendare pe o perioadă de 16-24 de etape efective (începând cu momentul la care jucătorul este legitimat la un nou club).

În afară de modalitatea clasică de a denunța unilateral contractul, jurisprudența internațională a Tribunalului Arbitral al Sportului (TAS) a consacrat și ipoteza în care una dintre părți, de regulă clubul, denunță în mod tacit unilateral contractul ori face imposibilă executarea lui, creând justă cauză pentru fotbalist. De obicei, acest lucru se întâmplă în ultimul an de contract, atunci când, pe fondul negocierilor pentru reînnoirea contractului, clubul încearcă să impună o poziție de forță, prin limitarea acessului jucătorului la antrenamentele echipei, neincluderea în lotul pentru jocurile oficiale ori chiar interzicerea accesului în baza sportivă.

Prin decizia 2008/A/1517, cauza Ionikos FC c. C., decizia din 23 februarie 2009, Tribunalul Arbitral al Sportului a reținut, printre altele, că:

„Un contract individual de muncă încheiat pe o perioadă determinată poate înceta, înainte de ajungerea la termen, doar dacă există justă cauză sportivă: aceasta este orice situație în care, părții în cauză nu i se mai poate impune, în spiritul bunei credințe, executarea obligațiilor contractuale. O importanță deosebită este acordată naturii obligației. Trebuie considerată justă cauză o situație în care condițiile esențiale de la momentul încheierii contractului nu mai persistă, pe când doar o încălcare de o anumită gravitate impune denunțarea unilaterală fără preaviz.

Un club abuzează de poziția sa – iar un jucător poate denunța unilateral contractul cu justă cauză – daca clubul impune jucătorului să participe la antrenamente programate ciudat, cum ar fi la 7 dimineața de Anul Nou, în timp ce restul echipei este în vacanță.”

Astfel, practica destul de constantă a cluburilor de a șicana jucătorii, cu scopul de a îi constrânge să încheie noi contracte în condiții diferite, prin excluderea lor din lot, impunerea obligației de a se antrena individual, ori alte măsuri similare, poate fi considerată denunțare unilaterală fără justă cauză.

Total
3
Shares
Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *