Buna vecinătate și limitele juridice ale dreptului de proprietate

Art. 603 din Noul Cod Civil prevede că dreptul de proprietate obligă la asigurarea bunei vecinătăți. Acest lucru înseamnă că, fiecare dintre vecini are îndatorirea de a respecta proprietatea celuilalt, lucru care se realizează și prin îngrădirea terenului asupra căruia se exercită proprietatea.

Potrivit art. 561 NCC, orice proprietar are dreptul de a-și îngrădi proprietatea, iar, așa cum rezultă din art. 560 NCC, grănițuirea, adică delimitarea unei proprietăți prin semne exterioare, este obligatorie în cazul proprietăților vecine. Dacă cei doi proprietari ai terenurilor alăturate nu se află în conflict, acest lucru se realizează prin simpla voință a acestora. Dacă, însă, între aceștia există neînțelegeri, se poate formula acțiunea în grănițuire, adică acțiunea prin care se solicită determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor celor două proprietăți vecine.

Codul Civil prevede limitele legale ale dreptului de proprietate și, de asemenea, menționează că limitele stabilite în interes privat pot fi modificate prin acordul părților.

Sunt mai multe articole în Codul Civil care prevăd reguli ce trebuie respectate între vecini:

  1. Art. 611 intitulat, poate un pic ciudat, „Picătura streșinii” stabilește că proprietarul trebuie să amplaseze streașina casei sale astfel încât apa ce rezultă în urma ploilor să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin.
  2. Art. 612 prevede că distanța minimă dintre orice construcție și hotarul proprietății vecinului trebuie să fie de 60 de cm. Pentru a nu se aduce atingere dreptului de proprietate al vecinului, prin lege sau regulament, se poate stabili chiar o distanță minimă mai mare de 60 de cm. De asemenea, această distanță poate fi modificată și prin acordul părților, acord ce trebuie consemnat printr-un înscris autentic (adică un înscris care respectă formele cerute de lege – de regulă, înscrisurile notariale).
  3. Art. 613 stabilește că arborii mai înalți de 2 metri trebuie sădiți la cel puțin 2 metri de terenul vecinului, în caz contrar acesta având dreptul de a cere tăierea sau scoaterea lor. Fructele căzute în mod natural pe fondul vecinului pot fi păstrate de acesta și, de asemenea, vecinul are dreptul de a tăia ramurile sau rădăcinile care se întind pe fondul său. Totuși, plantațiile și gardurile vii nu trebuie să respecte regula privind amplasarea lor la cel puțin 2 metri de proprietatea vecină.
  4. Art. 615 precizează regulile cu privire la ferestre și balcoane îndreptate către proprietatea vecină, astfel că ele nu pot fi construite la mai puțin de 2 metri față de fondul proprietarului vecin, chiar dacă acesta este îngrădit sau nu.

Dacă o persoană, în exercitarea dreptului său de proprietate, cauzează inconveniente ce depășesc limitele normale ale bunei vecinătăți, cel prejudiciat se poate adresa instanței, care va putea dispune plata despăgubirilor din partea celui care a cauzat prejudiciul, precum și restabilirea situației anterioare, dacă acest lucru este posibil.

Vecinul prejudiciat are dreptul de a primi despăgubiri chiar dacă instanța decide ca activitatea ce cauzează prejudiciul să nu fie oprită, deoarece prejudiciul cauzat în raport cu necesitatea desfășurării activității respective este minor.