Ar trebui ca studentii la drept sa fie platiti pentru practica pe care o desfasoara?

Conform programelor educaționale regăsite la nivelul Universităților, studenții de la Facultățile de Drept sunt obligați să desfășoare anual un număr minimal de ore de practică, pentru a obține creditele necesare și a promova în anul următor.

Cu toate acestea, deși există Legea Internshipului, care se poate aplica inclusiv studenților din aceste facultăți, majoritatea companiilor (inclusiv societățile de avocatură) preferă să nu plătească studenții pentru această activitate, considerând că experiența este cea care primează în toată această schemă.

O companie din Marea Britanie a mers mai departe de atât și a început să ia bani de la studenți pentru ca aceștia să intre într-un program de practică unde să lucreze 300 ore, pe research, spețe reale și alte activități conexe domeniului juridici, remote, pentru societăți de avocatură al căror nume nu a fost divulgat.

Aceștia au motivat că este o oportunitate pentru studenți să plătească doar 695 lire sterline pentru a lucra remote (programul se numește Virtual Internship) și astfel să economisească costurile din Londra cu cazarea, transportul și mâncarea pentru perioada practicii, care de cele mai multe ori oricum nu este remunerată.

În România, rata de excluziune socială în 2014 a fost de 40% – și din ce în ce mai mulți studenți se plâng de lipsa oportunităților reale existente pe piața muncii.

În domeniul juridic, este un trend ca practicile studenților să nu fie remunerate, deși aceștia îndeplinesc în mod constant activități pe care le face un profesionist din domeniul juridic (ne referim aici la partea administrativă și cea de research, în principal).

Mai mult, este încurajată efectuarea practicii pentru o perioadă mai lungă de timp decât cea prevăzute în ofertele educaționale (ceea ce nu este un lucru rău, per se), iar respectivul student ajunge să fie un membru al echipei permanente, în detrimentul frecventării facultății. Nu mai spunem de acele situații în care ești practic ”obligat” să faci cât mai mult practică la o companie, cu speranța că ulterior finalizării studiilor vei intra într-o formă de colaborare (însă dacă nu ești plătit suficient/deloc pe parcursul practicii, de ce ai pleca de la premisa că ulterior câștigurile vor fi semnificative?).

Fără să fim doar acuzatori, există companii care oferă stagii de practică plătite pentru studenți (fie sub forma efectivă a unui stagiu clasic sau sub forma unor concursuri/eseuri și alte activități de acest gen), pe care nu putem decât să le încurajăm în continuare.

Vorbind cu studenții, în mod neoficial, am ajuns la următoarele concluzii:

  • stagiile de practică pe timpul facultății sunt insuficiente prin raportare la durata acestora;
  • studenții nu sunt implicați în activitățile curente astfel încât chiar să dobândească cunoștințe, fiind mai mult folosiți pentru chestiuni de ordin administrativ;
  • în general studenții nu au o libertate de a ”alege” despre ceea ce vor să facă, fiind un domeniul unde ”asta ți-am dat de făcut, asta faci”;
  • lipsa implicării personalului de la locul unde se desfășoară practica cu privire la stagiile de practică (cunoaștem cazuri unde studenții s-au dus la respectivele locuri timp de 3 săptămâni și nici măcar nu au fost băgați în seamă);
  • lipsa accesului la resurse pentru a dobândi cunoștințele minimale necesare;
  • sugestia companiilor de a ”prelungi” stagiul pentru a maximiza șansele de colaborare pe viitor (unele din acestea chiar încurajând, într-o formă sau alta lipsa studenților de la cursuri sau seminarii pentru a rezolva problemele companiei care ar putea fi făcute totuși de personal intern);
  • lipsa implicării studenților în activitatea efectiv curentă;
  • lipsa unei remunerații/o remunerație necorespunzătoare (pentru că pe timp de vară trebuie totuși să stai undeva, să îți speli hainele, mănânci și eventual să mai ieși în oraș).

Bineînțeles, acestea nu trebuie privite ca generalizări.

La Avocatoo am încercat întotdeauna să promovăm ideea de internship virtual (pentru care studenții nu plătesc, dar nici nu sunt remunerați, că nu avem de unde), prin încurajarea creativității și a descoperirii ariilor de interes (unele forțate, altfele nu 🙂 ).

În concret, ne axăm în principal pe:

  • cercetare juridică și descoperirea unor concepte noi (pentru că în facultate nu te învață nimeni despre Head of Terms, M&A și clauze de confidențialitate);
  • explicarea unor situații reale și punctuale sub formă de memo-uri/articole în detaliu care să stimuleze legăturile dintre instituțiile juridice într-un mod practic (aka vine clientul la tine cu problema asta – cum îi dai de cap);
  • liberul condei la scris articole în domeniul dreptului și domeniile conexe (pentru că domeniul juridic nu înseamnă doar muncă și muncă, ci și chestii care îți fac plăcere de zi cu zi);
  • explicarea efectivă de către îndrumătorii de proiect/domeniu a problemelor care apar, identificarea unor situații-cheie și îndrumarea studenților către o soluție/concluzie (la care să ajungă ei, că altfel putem noi să scriem, dar nu ăsta este scopul).
  • formatarea documentelor și așezarea lor în pagină – pentru că, vrem nu vrem, este un factor foarte important al vieții de profesionist al dreptului și pe fondul dezvoltării tehnologiei trebuie să știi să folosești cât mai multe instrumente.

Ce am remarcat de-a lungul acestor 2 ani de când desfășurăm internshipurile virtuale?

  • este greu să motivezi oamenii, chiar și atunci când le dai libertate totală pentru că sunt dezamagiți;
  • sistemul din care fac îi epuizează încă de pe băncile facultății printr-un volum foarte mare de informații furnizate care de sine stătător nu ar fi o problemă, însă corelat cu o practică de 4-6 ore pe zi neplătită duce către un burn-out încet, dar aproape sigur;
  • libertatea de exprimare rămâne la nivelul de concept, întrucât studenții sunt învătați să scrie în limbaj vechi, juridico-rigid în toate formele (facultate, companii) și este o provocare pentru noi să ajungem la un numitor prin care să le arătăm că ”dreptul poate fi și fun”;
  • lipsa răbdării – în special cauzată de existența unor resurse foarte mari de informații din care nu știi să alegi;
  • lipsa capacității inițiale de sinteză (pentru că nu se pune accent în facultate/practică efectiv pe cum să redactezi un document cap-coadă, ci doar pe frânturi – bucăți de research pe care apoi cineva le compilează);
  • oamenii sunt complecși și motivați fiecare de altceva.

Iar ca parte pozitivă a internshipurilor noastre virtuale, putem spune că:

  • studenții au scris niște articole demne de înrămat și publicat (de fapt, dacă e să ne uităm la nivelul publicațiilor oficiale existente prin piață, materialele sunt mult mai bine documentate și înțelese, ceea ce nu poate fi decât un semn de chapeau bas);
  • și-au dezvoltat o capacitate foarte bună de identificare a problemelor-cheie și a modalității în care trebuie gândit și redactat un document pentru a fi înțeles, fără a scrie din condei doar de a umple paginile;
  • situațiie din viața reală i-au ajutat să solidifice mai bine cunoștințele abstracte dobândite în facultate/practică clasică;
  • o mult mai bună înțelegere a problemelor și conceptelor juridice;
  • descoperirea unor concepte și instituții noi, ținute ”sub-cheie”;
  • exprimarea cu ușurință într-un limbaj non-juridic, plain language, dar totodată corect din punct de vedere tehnic, care le permite să transmită informațiile într-un mod plăcut, ușor de înțeles de către un client/potențial client/persoană interesată, care se traduce și prin ancorarea mai bună a cunoștințelor.

Dar am divagat destul de mult de la subiectul acestui post – dacă practica ar trebui să fie plătită sau nu.

În schimb, dacă îți place ce facem și vrei să ni te alături, completează formularul de mai jos.

Comment

This post doesn't have any comment. Be the first one!

hide comments
Follow
...
Back

Your cart

0

No products in the cart.

Total
0,00 lei
Checkout
Empty

This is a unique website which will require a more modern browser to work!

Please upgrade today!

Dacă vrei să nu mai cauți

Îți livrăm tot ce e nou la noi direct la tine în inbox.
VREAU
close-link
Our site uses cookies. Learn more about our use of cookies: cookie policy.
I accept