Gaseste un avocat specializat

Supravegherea video in amfiteatrele facultatii – incalcare a dreptului la viata privata

Supravegherea video in amfiteatrele facultatii

În noiembrie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza ANTOVIĆ ȘI MIRKOVIĆ c. MUNTENEGRU și a stabilit că, supravegherea video în amfiteatrele universitare reprezintă o încălcare a vieții private în condițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Scurtă prezentare a situației de fapt

🗓 La 1 februarie 2011, decanul Facultății de Matematică a Universității din Muntenegru, la o ședință a consiliului facultății, i-a informat profesorii instituției, , că “a fost introdusă supravegherea video”, dispozitivele de supraveghere fiind montate în sălile unde se organizează cursuri.

🗓 La 24 februarie 2011, decanul a emis o decizie de introducere a supravegherii video în șapte amfiteatre și în fața biroului acestuia. Decizia preciza faptul că scopul măsurii a fost de a asigura siguranța proprietății și a persoanelor, inclusiv a studenților, precum și supravegherea învățământului. De asemenea, în cuprinsul deciziei se mai meționa faptul că accesul la datele colectate a fost protejat prin coduri care erau cunoscute doar de către decan, acestea urmând a fi păstrate timp de un an.

🗓 La data de 14 martie 2011, reclamanții s-au plâns Agenției pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal (Agenția) privind supravegherea video și colectarea datelor cu privire la aceștia fără consimțământul lor. Solicitanții au arătat, în special, că amfiteatrul unde predau era încuiat atât înainte, cât și după cursuri, că singurele bunuri aflate in proprietatea institutiei erau băncile și scaunele fixe, o tablă, că nu aveau cunoștință de niciun motiv pentru a se teme pentru siguranța nimănui și că, în orice caz, există alte metode de protejare a persoanelor și a bunurilor aflate în proprietate și de monitorizare a orelor. Au cerut ca dispozitivele/ camerele să fie eliminate și datele să fie șterse.

🗓 La 21 martie 2011, doi inspectori ai agenției au întocmit un raport după ce au vizitat Facultatea de Matematică, precizând că supravegherea video era în conformitate cu Legea privind protecția datelor cu caracter personal. Potrivit acestora, au existat cazuri de distrugere a patrimoniului universitar, aducerea de animale, băuturi și tutun și prezența unor persoane care nu erau studenți. Ei au remarcat, de asemenea că, dispozitivele de supraveghere furnizau “o imagine de la distanță fără o rezoluție clară, adică caracteristicile oamenilor nu puteau fi recunoscute cu ușurință”, că nu puteau mări și micșora și nu au înregistrat nici un sunet.

🗓 La 22 martie 2011, reclamanții au depus o obiecție la raportul inspectorilor, prezentând, printre altele, că nu au cunoștință de oricare dintre presupusele incidente și că, în orice caz, era neclar modul în care aceste camere ar putea asigura siguranța oamenilor și a proprietății. Cu toate acestea au fost de acord că dispozitivele de luat vederi de la intrările și ieșirile din clădirea universității ar putea fi o formă adecvată de asigurare a unei astfel de protecții. De asemenea, aceștia au susținut că angajații nu au fost “înștiințați în scris cu privire la introducerea supravegherii video înainte de începerea acesteia”, precizand că decizia a fost emisă la 24 februarie 2011, în timp ce supravegherea a început cu câteva săptămâni înainte.

🗓 La 28 aprilie 2011, după obiecția reclamanților la raport, Consiliul Agenției  a emis o hotărâre prin care a cerut facultății sa dispunp scoaterea camerelor din amfiteatre, în termen de cincisprezece zile, supravegherea video nefiind în conformitate cu Legea privind protecția datelor cu caracter personal, în special secțiunile 10, 35 și 36. De asemenea, au arătat că motivele introducerii supravegherii video prevăzute în secțiunea 36 nu au fost îndeplinite, având în vedere că nu există dovezi și că nu există niciun pericol pentru siguranța persoanelor și a proprietății și că supravegherea învățământului nu se numără printre motivele legitime pentru supravegherea video.

🗓 La data de 25 ianuarie 2012, Facultatea de Matematică a pus în aplicare decizia Consiliului Agenției din 28 aprilie 2011. Camerele au fost eliminate până la 27 ianuarie 2012 cel târziu.

Cu toate acestea, reclamații au introdus acțiune în despăgubiri împotriva împotriva Universității din Muntenegru, a Agenției pentru protecția datelor cu caracter personal și a statului Muntenegru pentru încălcarea dreptului la o viață privată, în special prin colectarea și prelucrarea neautorizată a datelor. Au susținut, în special, că o astfel de ingerință în viața privată, fără nicio posibilitate de a controla acest proces, nu era prevăzută de niciun act legislativ și, prin urmare, nu era conformă cu legea, în sensul articolului 8 § 2 din Convenție. Ei au susținut, de asemenea, că o asemenea supraceghere nu a urmat vreun scop legitim și nu ar fost necesară într-o societate democratică.

🗓 La 27 decembrie 2012, Tribunalul de Primă Instanță din Podgorica a pronunțat o hotărâre împotriva reclamanților. Instanța a constatat că noțiunea de viață privată a inclus cu siguranță activități în sfera afacerilor și profesionale. De asemenea, aceasta a susținut că universitatea era o instituție publică care desfășura activități de interes public, predarea fiind una dintre ele și că astfel supravegherea video a amfiteatrelor, ca locuri publice, nu încălca dreptul reclamanților la respectarea vieții private. Era o zonă de lucru, la fel ca o sală de judecată sau un parlament, unde profesorii nu erau niciodată singuri și, prin urmare, nu puteau invoca nici un drept la intimitate care ar fi putut fi încălcat. De asemenea, datele colectate nu ar putea fi considerate date cu caracter personal. De asemenea, instanța de judecată a susținut că monitorizarea acțiunilor unei persoane într-un loc public prin utilizarea unui echipament fotografic care a înregistrat doar datele vizuale nu a dat naștere la o ingerință în viața privată a acesteia.

🗓 La 17 iulie 2013, Înalta Curte din Podgorica a confirmat hotărârea de primă instanță, susținând motivele în fond.

🗓 La data de 25 octombrie 2013 o cerere împotriva Muntenegrului a fost depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) de către doi resortisanți din Muntenegru, dna. Nevenka Antović și dl. Jovan Mirković (“reclamanții”). Reclamanții au susținut că instalarea ilegală și utilizarea echipamentelor de supraveghere video în sălile universitare unde au ținut cursuri au încălcat dreptul lor la respectarea vieții private. În timp ce decizia privind introducerea supravegherii video prevedea că datele vor fi stocate timp de un an, capacitatea serverelor a fost astfel încât datele să fie stocate timp de treizeci de zile și apoi să fie șterse automat de înregistrări noi.

Evaluarea Curții

👩‍⚖️👨‍⚖️ Curtea reiterează faptul că “viața privată” este un termen larg care nu este susceptibil de o definiție exhaustivă și că ar fi prea restrictiv să se limiteze noțiunea de “viață privată” la un “cerc interior” în care individul poate trăi viața personală pe care o alege și exclude din aceasta în întregime lumea exterioară care nu este cuprinsă în acest cerc.

Articolul 8 garantează astfel dreptul la “viața privată” în sens larg, inclusiv dreptul de a duce o “viață socială privată”, adică posibilitatea ca individul să-și dezvolte identitatea socială.
În cele din urmă, pe parcursul vieții lor active, majoritatea oamenilor au o oportunitate semnificativă, dacă nu cea mai mare, de a dezvolta relații cu lumea exterioară și nu este întotdeauna posibil să se facă o distincție clară între activitățile unui individ in sensul de a determina care fac parte din viața sa profesională sau de afaceri și care nu. Există, prin urmare, o zonă de interacțiune a unei persoane cu alte persoane, chiar și într-un context public, care poate intra sub incidența “vieții private”.

👩‍⚖️👨‍⚖️ Pentru a stabili dacă noțiunea de „viață privată“ este aplicabilă, Curtea a examinat în mai multe rânduri dacă indivizii au avut o așteptare rezonabilă că intimitatea lor ar fi respectata și protejata. În acest context, aceasta a afirmat că o așteptare rezonabilă a confidențialității este un factor semnificativ, dar nu neapărat concludent.
Referindu-se la acest caz, Curtea notează că amfiteatrele universitare sunt locul de muncă al profesorilor. Aici nu numai că îi învață pe studenti, dar și interacționează cu ei, dezvoltând astfel relații reciproce și construindu-și identitatea socială. 

👩‍⚖️👨‍⚖️ Astfel, Curtea a hotărât că, supravegherea video a unui angajat la locul de muncă, fie ea sub acoperire sau nu, trebuie considerată o intrare considerabilă în viața privată a angajatului și, prin urmare, constituie o ingerință în sensul articolului 8 al CEDO.

🔖 Textul integral al hotărârii îl găsești aici

Comments
Se incarca...
NU RATA!
Aboneaza-te la newsletter
Fii primul care sa primeasca ultimele stiri bune de citit dimineata la cafea.
Ramai conectat
Da-ne o sansa, te poti dezabona oricand.
close-link

















 
CUMPARA KITUL ACUM!
close-link
Aboneaza-te la continut exclusiv. Fii primul care afla noutatile.
Aboneaza
close-image