Gaseste un avocat specializat

Vicii de consimtamant. Prezentare sintetica

Potrivit art. 1206 C.civ. consimțământul este viciat când este dat din eroare, smuls prin dol sau smuls prin violentă ori în caz de leziune.

Eroarea

Eroarea reprezintă neconcordanța dintre realitate și anumite împrejurări la încheierea unui act juridic, mai cu seamă falsa reprezentare a acestora. Cu toate acestea, eroarea nu este provocată de cineva, ci se datorează însuși celui aflat în eroare, fiind așadar spontană.

C.civ. distinge 3 clasificări ale erorii: eroarea esențială și eroarea neesențială, eroarea de fapt și eroarea de drept, eroarea scuzabilă și eroarea nescuzabilă.

Din alin. (2) al art. 1207 C.civ. se desprind 4 categorii ale erorii esențiale:

  • error in negotium: eroarea poartă asupra naturii sau obiectului actului juridic ce se     încheie;
  • error in corpore: falsa reprezentare a realității cade asupra identității fizice a obiectului prestației;
  • error in substantiam: eroarea spontană vizează calitățile substanțiale ale obiectului prestației sau alte împrejurări considerate esențiale de către parți, în lipsa căreia actul juridic nu s-ar fi încheiat;
  • error in personam: imaginea deformată a realității poartă asupra unei calități a persoanei, parte a actului juridic civil, calitate în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat.

  • Eroarea de fapt constă în falsa reprezentare a unei stări sau situații faptice la încheierea actului juridic civil.
  • Eroarea de drept este falsa reprezentare, la încheierea contractului, a existenței sau conținutului unei norme juridice. În completarea art. 1207 alin. (3), alin(2) al art. următor clarifică faptul că eroarea de drept nu poate fi invocată în cazul dispozițiilor legale accesibile și previzibile.

  • Eroarea scuzabilă este cea care nu poate fi reproșată părții care a avut o falsă reprezentare a realității la încheierea actului juridic, deci nu poate fi invocată lipsa de informare a părții sau neglijența acesteia.
  • Eroarea nescuzabilă este prevazută de C.civ. în primul alin. al art. 1208 care dispune că un contract nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligențe rezonabile.

!!!

Pentru ca falsa reprezentare a realității la încheierea unui act juridic să fie viciu de consimțământ trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții:

  • eroarea să fie esențială;
  • eroarea să fie scuzabilă;
  • elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost determinant pentru încheierea actului juridic;
    • În ceea ce privește înțelesul termenului „determinant” doctrina face vorbire despre împrejurarea în care, dacă ar fi cunoscut realitatea, partea nu ar mai fi încheiat actul juridic respectiv.
  • în cazul actelor juridice bilaterale sau plurilaterale cu titlu oneros este necesar ca partea cocontractantă să fi știut ori să fi trebuit să știe că elementul fals reprezentat era determinant pentru încheierea actului juridic civil.

Dolul

Art. 1214 alin. (1) C.civ. dispune următoarele: „consimțământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părți ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie”.

Dolul este alcătuit din două elemente:

– un element obiectiv: utilizarea de mijloace viclene;

– un element subiectiv: intenția de a induce în eroare o persoană.

* Când elementul obiectiv constă într-o faptă omisivă, se folosește expresia „dol prin reticență”, aceasta fiind reprezentată de ascunderea sau necomunicarea unei împrejurări esențiale ce trebuia să fie cunoscută.

* La polul opus, fapta comisivă se concretizează în sugestie sau captație, adică în specularea afecțiunii sau pasiunii unei persoane pentru a o determina să încheie un act juridic.

! Având în vedere art. 1214 alin. (1) și (3) și art. 1215 alin. (1) doctrina a ajuns la concluzia că singura cerință a dolului este ca acesta să provină de la cealaltă parte a actului juridic.

Violența 

Violența este viciul de consimțământ care presupune amenințarea unei persoane cu un rău de natură să îi producă o temere ce o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat.

C.civ. distinge două clasificări ale violenței: fizică sau morală, legitimă sau nelegitimă.

  • Violența fizică există atunci când amenințarea cu un rău privește integritatea fizică sau bunurile unei persoane.
  • Violența morală există atunci când amenințarea poartă asupra onoarei, cinstei sau sentimentelor unei persoane.

  • Amenințarea legitimă cu un rău nu constituie viciu de consimțământ; un exemplu în acest caz ar putea fi situația în care creditorul îl amenință pe debitorul său cu darea în judecată dacă nu își execută de bunavoie obligația.
  • Amenințarea nelegitimă cu un rău urmărește să inducă o temere fără drept, atrăgând nulitatea relativă a actului juridic încheiat.

Din punctul de vedere al structurii, violența este alcătuită din două elemente:

– un element obiectiv: amenințarea cu un rău;

– un element subiectiv: inducerea unei temeri persoanei amenințate.

!!! Pentru ca violența să constituie viciu de consimțământ trebuie să indeplinească, în mod cumulativ, trei cerințe:

  • temerea insuflată să fie determinantă pentru încheierea actului juridic civil:
  • amenințarea să fie injustă:
  • în actele juridice bilaterale sau plurilaterale amenințarea să provină de la cealaltă parte contractantă sau, dacă provine de la un terț, cocontractantul cunoștea ori ar fi trebuit să cunoască violența săvârșită de către terț.

Leziunea

Leziunea este viciul de consimțământ care constă în prejudiciul material suferit de una dintre părți ca urmare a încheierii a unui contract; disproporția de contraprestații.

Structura leziunii comportă două elemente:

– un element obiectiv: prejudiciul material egal cu disproporția de valoare între contraprestații (leziunea în cazul minorului);

– un element subiectiv: profitarea de situația specială în care se află cocontractantul (împreună cu elementul obiectiv formează leziunea în cazul majorului).

Ca regulă, sancțiunea care intervine în cazul viciilor de consimțământ este nulitatea relativă. Cu toate acestea, noua reglementare prevede o modalitate în care se poate evita anularea contractului pentru eroare (adaptarea contractului) și leziune (reducerea sau mărirea uneia dintre prestații).

Potrivit art. 1213 alin. (1) C.civ., dacă o parte este îndreptățită să invoce anulabilitatea contractului pentru eroare, dar cealaltă parte declară că dorește sa execute ori execută contractul asa cum acesta fusese înțeles de partea îndreptățită să invoce anulabilitatea, contractul se consideră că a fost încheiat așa cum l-a înțeles această din urmă parte.

Cu privire la leziune, art. 1222 alin. (3) C.civ. dispune că instanța poate să mențină contractul dacă cealaltă parte oferă, în mod echitabil, o reducere a propriei creanțe sau o majorare a propriei obligații, după caz.

Viciile de consimțământ sunt împrejurări de fapt care împiedică formarea sau darea unui consimțământ liber și în deplină cunoștință de cauză. Ele trebuie să existe în momentul încheierii actului juridic; cel care invocă viciul de consimțământ trebuie să îl dovedească deoarece acesta nu se prezumă.

Surse:

  1. Codul civil și Legea de punere în aplicare;
  2. Curs de Drept Civil. Partea generala. Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu. Ediția a 2-a revizuită și adăugită. Ed. Hamangiu, 2012;
  3. Drept Civil. Partea generală- în reglementarea Noului Cod civil. Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu. Ed. Universul Juridic.

 

Comments
Se incarca...
NU RATA!
Aboneaza-te la newsletter
Fii primul care sa primeasca ultimele stiri bune de citit dimineata la cafea.
Ramai conectat
Da-ne o sansa, te poti dezabona oricand.
close-link

















 
CUMPARA KITUL ACUM!
close-link