Cum putem contesta deciziile din procedura exproprierii?

Nu puține sunt situațiile în care statul decide exproprierea diverselor persoane în vederea satisfacerii unui interes public, cum ar fi, spre exemplu, construcția unei autostrăzi. Din nefericire, sunt și cazuri în care fie intervin erori materiale, fiind expropriate alte terenuri decât cele necesare realizării construcției, fie sunt stabilite despăgubiri într-un cuantum ce nu echivalează cu valoarea terenului expropriat. În ipostaze de genul, este bine să cunoaștem ce drepturi avem și cum putem acționa în vederea protejării lor.

Într-un articol anterior s-a explicat ce este exproprierea, care sunt etapele în procedura exproprierii în vederea transmiterii dreptului de proprietate în domeniul public al statului, precum și drepturile și obligațiile părților în acest raport stabilite de legea-cadru, Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și legea specială, Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. Articolul de față se va concentra mai mult asupra posibilităților de contestare a deciziilor emise în cadrul acestei proceduri – pe scurt, ce putem contesta și în ce limite dacă ne aflăm într-o asemenea situație.

(1) Putem contesta decizia de expropriere.

Așa cum prevede art. 9 din legea specială, decizia de expropriere constituie titlu executoriu pentru predarea bunului imobil, atât împotriva celor expropriaţi, cât şi împotriva celor care pretind un drept legat de bunul imobil expropriat, până la soluţionarea definitivă a litigiului legat de proprietatea bunului imobil expropriat.

Decizia de expropriere se emite şi îşi produce efectele şi în următoarele situații:

a) proprietarii imobilelor cuprinse în listă nu se prezintă în termenele stabilite;

b) aceștia nu prezintă un titlu valabil;

c) nu sunt cunoscuţi proprietarii;

d) în situaţia succesiunilor nedeschise ori a succesorilor necunoscuţi;

e) în cazul în care nu se ajunge la o înţelegere privind valoarea despăgubirii.

Pe cale de consecință, faptul că proprietarii imobilelor ce se regăsesc în lista imobilelor ce urmează a fi expropriate nu s-au prezentat la sediul expropriatorului pentru stabilirea despăgubirilor sau nu s-au înțeles în ceea ce privește justa despăgubire, nu împiedică producerea efectelor deciziei de expropriere, consecința cea mai importantă decurgând din aceasta fiind transferul dreptului de proprietate în domeniul public al statului. Astfel, motivele expuse anterior nu pot constitui temei pentru o eventuală contestație.

Contestaţia asupra deciziei de expropriere nu suspendă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în cauză.

Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.

! ATENȚIE: Proprietatea se transferă de drept odată cu emiterea actului administrativ de expropriere, însă numai după consemnarea sumelor reprezentând despăgubirea aferentă. Lipsa consemnării sumelor în cauză la dispoziția celui expropiat împiedică transferul proprietății în domeniul public.

Așadar, dacă se dorește contestarea exproprierii propriu-zise, aceasta va trebui să se realizeze în condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 („Legea contenciosului administrativ”), întrucât legea specială nu cuprinde dispoziții referitoare la termenele în care trebuie introdusă contestația și procedura efectivă. Decizia de expropriere reprezintă un act administrativ, astfel că va putea fi atacată cu contestație, respectând procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ, ceea ce înseamnă: procedura prealabilă, obiectul acțiunii judiciare, termenul de introducere a acțiunii și altele.

În ceea ce privește această etapă și anume, contestarea deciziei de expropriere, nu vor fi incidente cele două legi prezentate anterior în materia exproprierii (Legea nr. 33/1994 și Legea nr. 255/2010), întrucât acestea nu fac referire la procedura în cazul contestării exproprierii propriu-zise, ci trimit la aspecte ulterioare emiterii deciziei de expropriere, cum este cazul stabilirii cuantumului despăgubirii acordate. Având în vedere cele menționate, în ceea ce privește exercitarea căii de atac, va fi parcursă procedura de drept comun.

Mai multe aspecte legate de legea contenciosului administrativ pot fi regăsite aici.

(2) Putem contesta hotărârea prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor.

Odată emisă decizia de expropriere, legea stabilește că în termen de 5 zile de la emiterea deciziei de expropriere, expropriatorul numeşte comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată şi constată acceptarea sau, după caz, neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii.

În acest context, spre deosebire de procedura de drept comun a exproprierii, în procedura specială reglementată de Legea nr. 255/2010, etapa judiciară este declanșată de către persoanele îndreptățite la despăgubiri, nemulțumite de hotărârea pronunțată de comisia înființată la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale în raza teritorială a căreia se află imobile expropriabile, conform art. 20 din lege.

Mai mult decât atât, art. 22 din lege dispune: expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor și transferul dreptului de proprietate.

Prin urmare, declanșarea procedurii judiciare a exproprierii este precedată de emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii pentru terenul expropriat, hotărâre ce se emite pentru titularii dreptului de proprietate ai terenului expropriat (art. 18 coroborat cu art. 19 din lege).

  • Termenul în care trebuie introdusă cererea: art. 22 – (1) Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de proprietate.
  • Mai mult decât atât, aceste cereri ce vizează stabilirea dreptului la despăgubire și cuantumul acestuia sunt cutite de taxa judiciară de timbru şi sunt de competenţa instanţelor de drept comun.

! ATENȚIE: Referitor la modul de evaluare a despăgubirilor, stabilirea acestora în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale, Legea nr. 255/2010, se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr.33/1994, conform cărora:

  • Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
  • La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
  • În procedura exproprierii despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.

Jurisprudență

Tribunalul Arad 1566/2014

Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condiţiile în care exproprierea reprezintă o ingerinţă permisă nu numai de art. 44 din Constituţie, dar şi de art.1 Protocolul nr.1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică. Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a preţului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind preţul pieţii, adică preţul cu care se vând sau se cumpără, în mod obişnuit astfel de terenuri.

Fiind în realitate o vânzare forţată, în care consimţământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilităţii publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă nu doar preţul echivalent cu preţul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obişnuite, consimţite de ambele părţi, dar şi eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate şi care urmau să aducă un beneficiu cert şi previzibil.

În afară de această valoare de circulaţie a terenului, tribunalul reţine a fi pertinente şi juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse şi sumele necesare reclamanţilor pentru a-şi reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeaşi zonă, de pe piaţa liberă, a unei alte suprafeţe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public şi care cuprind: 2% comision unei societăţi de intermedieri imobiliare, 1% cheltuieli notariale suportate de cumpărător şi 2% o estimare a cheltuielilor suplimentare legate de deplasări, publicitate.

Este justificată şi dauna datorată cheltuielilor suplimentare de transport – respectiv 680 lei, domnii experţi, arătând că în situaţia în care se anulează accesul pentru parcelele rămase la o cale publică respectiv drum de exploatare, intervine un cost neprevăzut care consta în variante ocolitoare, inclusiv pe la nodurile de acces la autostradă pentru traversarea acesteia.

 

Curtea de Apel Timișoara 716/2013

Legea nr. 255 oferă o singură modalitate de atacare în instanţă problema exproprierii. Astfel art. 22, menţionează că în cazul în care persoana expropriată este nemulţumită de cuantmul despăgubirilor are posibilitatea de a le contesta în instanţă, cu un termen de prescripţie, de la momentul comunicării hotărârii. Aceasta este singura modalitate prin care o persoană se poate adresa instanţei şi pentru a se obţine o despăgubire mai mare sau mai mică.

 

Tribunalul Constanța 79/2012

Conform art. 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 255/2010 ,,(1) Dupa publicarea hotararii si efectuarea deschiderilor de credit bugetar in conformitate cu art. 4 alin. (8), cu respectarea prevederilor legale, expropriatorul are obligatia de a consemna sumele individuale reprezentand plata despagubirii pe numele expropriatilor conform listei prevazute la art. 4 alin. (2). 

(2) Expropriatorul are obligatia de a afisa lista imobilelor ce urmeaza a fi expropriate si planul topografic care contine coridorul de expropriere la sediul consiliului local si pe pagina proprie de internet si de a notifica intentia de expropriere a imobilelor cuprinse in coridorul de expropriere. (3) Notificarea intentiei de expropriere a imobilelor ce urmeaza a fi expropriate se transmite catre proprietari prin posta. 

(4) In termen de 30 de zile lucratoare de la data notificarii prevazute la alin. (3), proprietarii imobilelor au obligatia de a se prezenta la sediul expropriatorului si de a depune actele care atesta dreptul de proprietate sau alt drept real asupra imobilelor supuse exproprierii, in vederea stabilirii unei juste despagubiri. 

(5) Sumele individuale prevazute la art. 7 din lege pot fi suplimentate, prin hotarare a Guvernului, la cererea expropriatorului, in situatia modificarii numarului de imobile necesar a fi expropriate ca urmare a modificarii studiului de fezabilitate sau a proiectului tehnic, precum si in orice alte situatii, temeinic motivate.”

Astfel cum sunt reglementate, primele etape în procedura exproprierii nu prevăd dreptul reclamanților la acțiune în contra actelor emise de expropriator, acte care nu au un caracter individual și nici cert în privința despăgubirilor ( art.5 alin.(5) din Norme Metodologice).

Împrejurarea că reclamanții au formulat acțiune în justiție imediat după momentul luării la cunoștință de expropriere și de cuantumul provizoriu al despăgubirilor prin adoptarea și publicarea HG 200/2011 și prin emiterea și publicarea deciziei de expropriere, aspecte care nu le-au fost niciodată notificate de către pârât, și nici nu a fost emisă hotărâre prin care să se confirme această măsură și cuantum al despăgubirilor, fundamentează admiterea excepției prematurității cererii dedusă judecății, invocată de pârât, dreptul la acțiune al reclamanților nefiind născut la data formularii cererii și nici pe parcursul prezentei proceduri judiciare.

Nefiind parcurse toate etapele procedurii de expropriere,în ordinea stabilită de legiuitor, în lipsa unei întâlniri a părților pentru discuții legate de despăgubirile acordate, ale cărei concluzii să stea la baza emiterii hotărârii care să stabilească definitiv cuantumul despăgubirilor, instanța va admite excepția prematurității cererii, cu consecința respingerii cererii ca fiind prematur formulată.

Prima parte a articolului referitoare la procedura exproprierii, drepturile și obligațiile părților implicate în aceasta o puteți consulta aici.
Source Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local Legea nr. 554/2004 („Legea contenciosului administrativ”)
Comments
Se incarca...
NU RATA!
Aboneaza-te la newsletter
Fii primul care sa primeasca ultimele stiri bune de citit dimineata la cafea.
Ramai conectat
close-link







.

PRINDE UN LOC







.
close-link
Aboneaza-te la continut exclusiv. Fii primul care afla noutatile.
Aboneaza
close-image