Interviu cu Mihnea Stoica. „Nu vă luați Prima Casă, luați-vă Prima Barcă!”

Mihaela Ruxandra Sava: După 20 de ani în avocatura, ce mesaj ai pentru colegii avocați mai tineri? Dar pentru aspiranții la profesia de avocat?

Mihnea Stoica: Nu luați Prima Casa, luați-vă „Prima Barcă”. Prima motocicletă. Prima vacanță mișto. Nu e nicio glorie să te spetești. Ramaneti tineri cat mai mult. Vrei, nu vrei, ajungi la 20 de ani vechime, vrei nu vrei, ajungi și la 35, și la stagiul complet de cotizare, nici după ăla nu părăsești profesia. Dar din păcate, partea la care o să fiu nepopular tare, este că experiența se dobândește în timp. Iar timpul ăsta, pentru unii chemați, talentați în profesie curge mai repede, pentru alții curge mai greu, dar experiența este o chestiune de care ai nevoie când nu o ai. ORICUM, ASPIRATI LA PREMIERE, NU LA RUTINA!

Mihaela Ruxandra Sava: Și care e soluția atunci? Ce faci atunci când nu ai experiența, dar îți trebuie experiență?

Mihnea Stoica: Cumulezi experiență. Experiența se cumulează în multe feluri. Unul dintre componente este statul în sală. Pentru că atunci ai ocazia să vezi și tâmpenii majore, dar și chestiuni memorabile. Ajungi să discerni între ele. Contează foarte mult contactul cu interlocutorul, interlocutorul fiind de regula organul judiciar sau clientul. Insa avocatura nu se profeseaza numai in sala. Am o parere extraordinara despre confratii care concep si negociaza contracte.  Kasparov si Ciuburdanitze joaca in deschiderea lor. La fel si despre consultanta de pionierat sau despre preventie. Mai putin despre cea repetitiva sau parazitara. Și toate chicihitele astea care alcatuiesc experienta, cum să spun, le prind mai repede ăștia care sunt people persons, le prind mai greu ăștia care nu sunt. Asta însă nu epuizează totul despre avocatură. Experiența o să își spună cuvântul și când îți alegi îndrumătorul, partenerii, și când îți alegi  mijloace fixe, ce mașină îți iei, ce birou îți iei, cum îți mobilezi biroul, ce servietă să porți. Iar această experiență trebuie să fie pachetul complet, o dobândești mai repede pe o parte a profesiei, mai greu pe alta. Una dintre întrebările precedente a fost cu mentoratul. Nu pot să spun că e indispensabil, dar categoric scurtează timpul de acumulare a experienței. Un mentorat ca la carte, complet. Un mentorat în care coordonatorul prăvăliei se ferește să nu i se fure clientela, nu asigură aceeași experiență. Avocaților la început de drum le transmit să îmbrățișeze ineditul! Veniți cu apărări noi! Societatea se schimbă. Dramatic!

Avocaților la început de drum le transmit să îmbrățișeze ineditul! Veniți cu apărări noi! Societatea se schimbă. Dramatic!

Mihaela Ruxandra Sava: Da, dar multora le e teamă să iasă din tipare… Să nu ajungă cu o bazaconie în instanță și să fie judecați.

Mihnea Stoica: Există o autocenzură, dar dacă rămân pe aceleași chestiuni, nu or să fie niciodată o apărare eficientă. Fără excepții de neconstiționalitate, aveam aceeasi formă la Coduri. Și excepțiile au fost invocate în proporție de 90% de avocați. Nu vii să evaluezi o pierdere, vii să argumentezi și să câștigi! În orice proces, câștigă avocatul care știe să administreze probe. Nu avocatul care are dreptate, nu avocatul care are pile, nu avocatul care are multă școală. Ci ăla care știe să administreze probele. În momentul în care ești inert la probatoriu, ești victimă. O geamandură, așa îi zic eu.

În orice proces, câștigă avocatul care știe să administreze probe. Nu avocatul care are dreptate, nu avocatul care are pile, nu avocatul care are multă școală. Ci ăla care știe să administreze probele. În momentul în care ești inert la probatoriu, ești victimă. O geamandură, așa îi zic eu.

Mihaela Ruxandra Sava: Care este mesajul tău pentru aspiranții la profesia de avocat?

Mihnea Stoica: Aș vrea să dea mult mai mult absolvenți la Barou (în ghilimele) și să nu mai aibă atâta căutare examenul de admitere în profesia de magistrat. Pentru că valoarea nu ți-o dă statul, valoarea ți-o fixezi singur în societate. Cultul acesta INM este o tâmpenie, este o chestie care se va pierde în timp. INM-ul ar trebui sa fie pentru cei care au vocatie in sensul asta, pentru cei analitici si deschisi, fara prejudecati, nu pentru cei cu memorie si nevoie de statut. Nu zic ca toti sunt asa, dar am impresia ca multi il aleg tocmai ca sa isi valideze un statut, pentru firmanul de dregator. Personalitatea ta nu e consacrata odata cu publicarea in Monitor. Cel putin la omul normal la cap. Or, un statut la fel de bun poti obtine si in mediul privat. Din pacate, fara scurtaturi. Gandeste-te putin, ai vrea sa ajungi arhitect in directia de urbanism a primariei sau arhitectul preferat al vedetelor?

Mihaela Ruxandra Sava: Cum definești succesul în avocatura? Te consideri un avocat de succes?

Mihnea Stoica: Nici pe departe.

Mihaela Ruxandra Sava: Ești modest.

Mihnea Stoica: Nu sunt modest, nu fac pe nebunul. Prima conotație a succesului e financiară. Aici stau slab rău de tot. A doua conotație a succesului este notorietatea. Aici nu mai stau atât de slab. (râde).

Mihaela Ruxandra Sava: Odată ce ai notorietate nu ar trebui să stai bine și pe partea financiară?

Mihnea Stoica: Așa am gândit și eu. Dar e puțin greșit raționamentul. E imatur. Asta vine cu experiența (râde), abia atunci o pricepi. Bineînțeles că sunt mai multe componente, nu numai notorietatea. Experiența influențează firea omului, nu o să va recunoașteți după 20 de ani. Schimbarea nu va fi neapărat în rău, unele schimbări vor fi în rău, altele în bine, dar vor fi niște schimbări, niște evoluții, indiferent de profesia pe care o alegi. Vrei să te faci doctor, înregistrezi niște schimbări. Arhitect, înregistrezi niște schimbări. Dar aici, în primul rând concurența, că tot vorbeam de confraternitate mai devreme, ei bine, acum vorbim de concurență. Concurența potențează niște trăsături în avocați. Pe de altă parte, înveți să fii răbdător, poate în următorii 20 de ani o să învăț și eu treaba asta (râde). Poate până la pensie mi-o ieși și treaba asta, că până acum nu mi-a ieșit. Stai sa bag una batraneasca aporpos de evolutie. Concurenta e la fel de cruda ca mama natura si actioneaza la fel imprevizibil. Stii documentarul ala tare englezesc, eu tineam cu vulpea. Sa-mi iau genti in cap si mai multe nu. Uite ce fumosi sunt iedutii, cum tii tu cu vulpea. Trebuie sa manance si ea. Am cobit. Pe cine crezi ca a mancat?  Taman unul mai frumusel, mai agil, care se aventurase pana la balta de la baza stancilor. Nu pe iedul  mai slab. Ala ramasese cocotat si scancea de sete. Probabil ca asta a alertat vulpea. Nu stiu daca rapciugosul a dus-o pana la adanci batraneti si a avut multi ieduti sau daca a murit de sete, dar e cert ca i-a supravietuit agilului. Nu-i chiar tampa povestea. Talcul e ca degeaba esti mai bine inzestrat daca sari etape. Te mananca sau nu concurenta cand nu te asiguri. Ce faci? Mai risti, tinere padawan? Poate castigi. Sau nu.

Va urma.

Prima parte a interviului cu Mihnea Stoica o gasiti AICI, a doua parte AICI .
Comments
Se incarca...
NU RATA!
Aboneaza-te la newsletter
Fii primul care sa primeasca ultimele stiri bune de citit dimineata la cafea.
Ramai conectat
close-link

















 
CUMPARA KITUL ACUM!
close-link
Aboneaza-te la continut exclusiv. Fii primul care afla noutatile.
Aboneaza
close-image