Dreptul internațional și dreptul intern

-regelmentare consituțională-

Art.11 din Constituția României. Dreptul internațional și dreptul intern.(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. (3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției.

 

Art. 20 din Constituția României. Tratatele internaționale privind drepturile omului. (1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Principii constituționale în materia drepturilor omului.

Din analiza articolelor 11 si 20 desprindem câteva principii constituționale relative la aplicarea normelor de drept internațional în dreptul intern:

-angajamentul statului român de a-și îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile asumate prin convențiile internaționale

-tratatele internaționale ratificate de Parlament au caracter de norme de drept intern pe lângă caracterul lor de norme de drept internațional

-în cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției

-interpretarea și aplicarea dispozițiilor constituționale în materia drepturilor omului se face în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu tratatele în materie la care România este parte

-soluționarea unui conflict între un tratat internațional în materia drepturilor omului, la care România este parte, și o lege internă se face în favoarea tratatului internațional.

Primele trei principii au caracter general, ele aplicându-se în toate domeniile, în timp ce ultimele două au o sferă restrânsă de aplicare exclusiv în materia drepturilor omului. Conform Constituției, România este obligată să respecte obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, prin aceasta dându-se expresie unuia din principiile încrederii între statele comunității internaționale și anume respectarea cu bună-credință a obligațiilor internaționale (pacta sunt servanda).

 Raportul dintre Constituție și tratatele internaționale

În materia drepturilor omului, textul constituțional prevede că dispozițiile sale vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care România este parte (DUDO nu este un tratat, ci un document internațional politic și juridic). Când, însă, dispozițiile tratatelor internaționale sunt mai restrânse decât dispozițiile constituționale, nu vom interpreta dispozițiile interne (mai favorabile) conform cu dispozițiile internaționale (mai puțin favorabile). Acest lucru este posibil datorită faptului că tratatele internaționale referitoare la drepturile omului nu conțin decât un standard minim de garanție al drepturilor omului pe care statele trebuie să le respecte fără a putea deroga de la aceste îndatoriri.

Raportul dintre legile interne și tratatele internaționale

În cazul unei neconcordanțe cu un act inferior legii (hotărâre de Guvern, alt act administrativ) atunci prevalează pactele și tratatele internaționale, pentru că ele au prioritate față de lege, implicit față de aceste acte inferioare legii. Legea internă contrară tratatului internațional nu este abrogată de tratat, ci ea devine inaplicabilă. Astfel, în cazul încetării aplicării tratatului internațional, legea internă revine activă.

Problema corelației dintre reglementările internaționale și cele interne în materia drepturilor omului este o problemă de actualitate în condițiile în care drepturile omului reprezintă un adevărat fundament al existenței umane într-o societate în care libera dezvoltare a omului și a valorilor sale sunt protejate și garatate de către stat. Drepturile omului sunt aceleași oriunde în lume, de aceea, și reglementarea lor trebuie să se facă într-un cadru juridic uniform care să fie respectat de către toate statele lumii.

A se vedea http://blog.avocatoo.ro/conventia-europeana-drepturilor-omului-vs-carta-drepturilor-fundamentale-ue/

Bibliografie: Drept constituțional, Ștefan Deaconu, Ed. CH Beck, 2011; Constituția României – comentariu pe articole, Ioan Muraru

Comments
Se incarca...
NU RATA!
Aboneaza-te la newsletter
Fii primul care sa primeasca ultimele stiri bune de citit dimineata la cafea.
Ramai conectat
close-link







.

PRINDE UN LOC







.
close-link
Aboneaza-te la continut exclusiv. Fii primul care afla noutatile.
Aboneaza
close-image