Diferenta de tratament bazata pe religie in materie de incadrare in munca

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL EVGENI TANCHEV prezentate la 9 noiembrie 2017

Numarul cauzei

Cauza C‑414/16 

Situatia de fapt

După ce a citit un anunț, Vera Egenberger a candidat pentru un loc de muncă cu durată determinată de 18 luni la Evangelisches Werk für Diakonie und Entwicklung e.V. . Locul de muncă pentru care s‑a publicat anunțul implica pregătirea unui raport privind respectarea de către Germania a Convenției internaționale a Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială. Vera Egenberger avea mulți ani de experiență în acest domeniu și este autoarea unei serii de publicații relevante. Reclamanta susține că nu a obținut postul din cauza faptului că nu aparține unei confesiuni și că acest lucru a încălcat dreptul său la convingeri.

Legislatie europeana

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

Tratatul privind Uniunea Europeană

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Directiva 2000/78 art. 4 alin. (2)

„Statele membre pot menține în legislația lor națională în vigoare la data adoptării prezentei directive sau pot prevedea într‑o legislație viitoare, care preia practicile naționale existente la data adoptării prezentei directive, dispoziții în temeiul cărora, în cazul activităților profesionale ale bisericilor și ale altor organizații publice sau private a căror etică este bazată pe religie sau convingeri, un tratament diferențiat bazat pe religia sau convingerile unei persoane nu constituie o discriminare atunci când, prin natura acestor activități sau prin contextul în care sunt exercitate, religia sau convingerile constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată în privința eticii organizației. Acest tratament diferențiat trebuie exercitat cu respectarea dispozițiilor și principiilor constituționale ale statelor membre, precum și a principiilor generale de drept comunitar și nu poate justifica o discriminare bazată pe un alt motiv.”

Concluziile Avocatului General

În temeiul art. 4 alin. (2) din Directiva 2000/78, atunci când evaluează cerințe profesionale esențiale, legitime și justificate, având în vedere natura activităților sau contextul în care sunt desfășurate, instanța de trimitere națională trebuie să țină seama, în afară de etica organizației, de cele ce urmează:

(i)      dreptul organizațiilor religioase la autonomie și autodeterminare este un drept fundamental recunoscut și protejat de dreptul Uniunii. Art. 4 alin. (2) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în conformitate cu acest drept fundamental;

(ii)      art. 4 alin. (2) din Directiva 2000/78 conferă statelor membre o marjă de apreciere largă, dar nu nelimitată în ceea ce privește activitățile care reprezintă cerințe profesionale esențiale, legitime și justificate, datorită naturii activităților sau contextului în care acestea sunt efectuate;

(iii)      referirea la «dispozițiile și principiile constituționale ale statelor membre», de la prima teză a articolului 4 alineatul (2), atunci când este interpretată conform art.17 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, înseamnă că Directiva 2000/78 trebuie pusă în aplicare astfel încât să se respecte, iar nu să se aducă atingere modelului ales de statele membre pentru organizarea relațiilor dintre bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase și stat;

(iv)      termenul «justificată» de la art. 4 alin. (2) din Directiva 2000/78 impune să se analizeze dacă cerințele profesionale care produc o discriminare directă pe motive de apartenență religioasă sau convingeri sunt adaptate corespunzător protecției dreptului la autonomie și la autodeterminare, în sensul că sunt adecvate în vederea atingerii acestui obiectiv;

(v)      termenii «esențiale, legitime» impun analiza proximității activităților cu misiunea de proclamare a pârâtei;

(vi)      în conformitate cu cerința de la art. 4 alin. (2) din Directiva 2000/78 ca diferența de tratament să fie pusă în aplicare potrivit «principiilor generale de drept» și abordării Curții Europene a Drepturilor Omului a interpretării art. 9 alin. (2) din CEDO la stabilirea aspectului dacă exercitarea dreptului unei organizații religioase la autonomie și la autodeterminare produce efecte disproporționate față de alte drepturi protejate de CEDO, impactul, în termeni de proporționalitate, asupra scopului legitim de a asigura efectul util al interzicerii discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri conform Directivei 2000/78 trebuie evaluat în raport cu dreptul pârâtei la autonomie și autodeterminare, luând în considerare în mod corespunzător faptul că articolul 3 din Directiva 2000/78 nu operează o distincție între încadrarea în muncă și concediere.”

Legislatie nationala incidenta in speta

Legea nr. 489/2006

Constituția României

Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000

 

Comments
Se incarca...
NU RATA!
Aboneaza-te la newsletter
Fii primul care sa primeasca ultimele stiri bune de citit dimineata la cafea.
Ramai conectat
close-link







.

PRINDE UN LOC







.
close-link
Aboneaza-te la continut exclusiv. Fii primul care afla noutatile.
Aboneaza
close-image