Descentralizare VS Deconcentrare- Care este diferența dintre ele?
4 minute • Andrada Mocanu • 09 iulie 2018
Dreptul administrativ este o ramură a dreptului extrem de complexă. Multe noțiuni, multe definiții, multe principii șamd. Să nu mai vorbim de faptul că în dreptul administrativ regăsim și teoria conceptelor juridice nedeterminate unde lucrurile sunt și mai dinamice.
Din primul moment în care am auzit cele două concepte- descentralizare și deconcentrare- mi-am pus o întrebare pe care cred că și-o pun 99% din cei care întâlnesc aceste noțiuni :
Care e, domnule, diferența între deconcentrare și descentralizare?
Căci, sinceră să fiu, la o primă citire a definițiilor legale, mi se păreau a fi unul și același lucru.
O primă distincție între cele două concepte o face chiar Constituția, la art.120 alin.(1):
“Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.”
Mai mult de atât nu prea aflăm.
În completarea textului constituțional vine însă Legea-cadru nr. 195 din 22 mai 2006 a descentralizării, care la articolul 2 lit j) și lit.l) ne oferă două definiții între care nu există, aparent, o mare diferență.
deconcentrare – redistribuirea de competenţe administrative şi financiare de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale către propriile structuri de specialitate din teritoriu;
descentralizare – transferul de competenţă administrativă şi financiară de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale;
Redistribuire…transfer… nu e tot aia?
Nu prea.
Descentralizare
Așa cum subliniază și doctrina, descentralizarea este un transfer de competență de la nivel central la nivel local.
Cu alte cuvinte, centrul lasă autoritățile din teritoriu să facă cam ce consideră de cuviință, având în vedere nevoile de la nivel local(nu o luați însă de-a bună cum v-o zic eu, căci ele nu sunt întru totul de capul lor).
De altfel, această soluție a fost acceptată și consacrată în legi, având în vedere faptul ca autoritățile locale, gândindu-ne la teritoriul relativ restrâns în care activează, au o relație mai strânsa cu locuitorii și sunt în măsură să aprecieze cum să acționeze astfel încât să asigure satisfacerea interesului public local.
Principiul descentralizării vine la pachet și cu un altul, principiul autonomiei locale, consacrat atât la nivel constituțional, așa cum am văzut mai sus, cât și la nivel legal, Legea 215/2001 a administrației publice locale, consacrând o definiție la art.3 alin.(1):
Limite
Important de precizat este că această autonomie nu este în nici un caz absolută și cunoaște limitări la nivelul domeniului în care se aplică – este vorba doar de nivelul executiv.
Descentralizarea(și autonomia) au un caracter administrativ, autoritățile publice locale desfășurând exclusiv activități de administrație publică, ceea ce presupune respectarea de către acestea a constituției și legilor.
De altfel, o altă limitare este și tutela administrativă.
Deconcentrare
Pe de altă parte, mai există și conceptul de deconcentrare.
Doctrina subliniază că deconcentrarea este o formă atentuată a principiului centralizării(= dependența organelor administrației locale de organele administrației statale centrale).
La deconcentrare, centrul recunoaște în favoarea autoritătilor din teritoriu o oarecare putere de decizie.
Cu alte cuvinte, centrul vine și spune “Hai să vă mai lăsăm și voi să decideți câte ceva, dar nu prea multe!”.
Două aspecte importante de reținut atunci când vine vorba de deconcentrare sunt:
- organele administrației statale din teritoriu sunt subordonate ierarhic față de organele centrale;
- statul și numai statul răspunde pentru eventualele prejudicii cauzate de deciziile organelor locale.
De asemenea atunci când vorbim de deconcentrare, vorbim automat de administrația statală din teritoriu, iar când vorbim de descentralizare, ne referim automat la autoritățile administrației publice locale.
Multe distincții și precizări, dar acestea, din fericire îi scapă pe juriști, avocați, magistrați, STUDENȚI la drept etc. din muulte încurcături.
