Gaseste un avocat specializat

Avocatoo magazin GDPR

Infracțiunea continuată dupa Decizia nr. 368/2017

 

  1. Introducere

         Curtea Constituțională a României a fost sesizată cu o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) și ale art. 39 alin. (1) Cod penal. Printre altele, se arată faptul că, prin definiția legală a infracțiunii continuată, cuprinsă în cadrul art. 35 alin. (1) Cod penal, s-a adăugat condiția ca, acțiunile sau inacțiunile să fie comise împotriva aceluiași subiect pasiv. Prin această condiție nou introdusă, se consideră de către autoaul excepției că se aduce încălcare dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, care reglementează egalitatea în drepturi.                                                                                               În final, după ce s-a urmat procedura în fața Curții Constituționale, judecătorii au deliberat și au rămas în pronunțare. În urma deliberărilor, cu privire la cele două excepții invocate s-a decis că:

Curs online GDPR

  • dispozițiile art. 35 alin. (1) Cod penal, care prezintă definiția legală a infracțiunii continuate, sunt neconstituționale, sintagma „și împotriva aceluiași subiect pasiv” aducând atingere principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor;
  • dispozițiile art. 39 alin. (1) Cod penal, care vorbesc despre tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, sunt constituționale raportat la criticile aduse de către autorul excepției de neconstituționalitate.
  1. Ce s-a schimbat?

            Ca urmare a intrării în vigoare a actualului Cod penal, s-a adus o modificare importantă definiției legale a infracțiunii legale. Astfel, s-a adăugat o condiție nouă pentru a putea discuta despre o infracțiune continuată, aceea a unității subiectului pasiv impotriva căruia se desfășurau acțiunile sau inacțiunile din cuprinsul infracțiunii continuate. Așadar, potrivit noii reglementări, dacă nu aveam un subiect pasiv unic, nu puteam discuta despre o infracțiune continuată (cu excepția cazului în care bunurile ce constituiau obiectul material al infracțiunii se aflau în coproprietate sau a cazului în care prin comiterea infracțiunii se aducea atingere unor subiecți pasivi secundari diferiți, însă subiectul pasiv era unic), ci despre un concurs de infracțiuni, chiar în ipoteza în care autorul avusese o rezoluție infracțională unică.

De la momentul intrării în vigoare a actualului Cod penal, respectiv de la data de 15 februarie 2014, au fost ridicate numeroase excepții de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile articolului art. 35 alin. (1). Cu toate acestea, Curtea Constituțională a respins pe rând toate excepțiile invocate. Spre exemplu, prin intermediul Deciziei nr. 726 din 6 decembrie, Curtea Constituțională a stabilit faptul că dispozițiile art. 35 alin. (1) Cod penal nu aduc atingere dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, cu privire la calitatea legii și ale art. 23 alin. (12) Constituție, privind legalitatea incriminată. Mai mult, prin Decizia nr. 54/2015 din 24 februarie 2015, Curtea Constituțională a respins o excepție de neconstituționalitate a art. 35 alin. (1) Cod penal, prin care se arată faptul că dispozițiile acestuia aduc atingere dispozițiilor art. 16 din Constituție, care reglementează egalitatea în drepturi a cetățenilor. Este de subliniat faptul că, ultima decizie menționată a fost adoptată cu unanimitate de voturi.                                                                            Așadar, anterior Deciziei nr. 368/2017, Curtea Constituțională, în cazuri asemănătoare sau chiar identice în care s-a invocat neconstituționalitatea sintagmei „și împotriva aceluiași subiect pasiv” din cuprinsul art. 35 alin. (1) Cod penal, a decis să respingă toate excepțiile, considerând că noua definiție a infracțiunii continuate respectă dispozițiile Constituției României.                                                                              Așa fiind, se nasc cel puțin două întrebări:

  • Ce s-a modificat în cadrul Constituției, între decembrie 2015 și mai 2017, având în vedere că, în urma sesizării cu două excepții identice de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a pronunțat, cu unanimitate de voturi, două decizii diametral opuse?

În cadrul Deciziei nr. 368 din 30 mai 2017, Curtea Constituțională arată că este „necesară schimbarea jurisprudenței sale cu privire la dispozițiile art.35 alin.(1) din Codul penal, ținând cont de evoluția legislației, a doctrinei și a practicii judiciare în materia infracțiunii continuate și reevaluând impactul dispozițiilor de lege criticate sub aspectul excluderii aplicării lor în numeroase situații în care nu se poate justifica însă, în mod rațional și obiectiv, incidența tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni”. Așadar, așa cum ne spune Curtea Constituțională, în decurs de un an și jumătate, a existat o evoluție atât de amplă a legislației, doctrinei și practicii judiciare în materia infracțiunii continuate, încât a fost necesară o reconsiderare a opiticii sale cu privire la constituționalitatea sintagmei amintite mai sus.

  • Se mai poate discuta despre o previzibilitate a legii și despre o practică judiciară unitară?

Atâta vreme cât, la un interval atât de scurt, Curtea Constituțională a apreciat că, într-o primă fază că dispozițiile art. 35 alin. (1) Cod penal sunt în concordanță cu dispozițiile Constituției, după care a apreciat că, aceleași dispoziții sunt neconstituționale, fără a interveni niciun fel de modificare a prevederilor legale ce reglementează instituția infracțiunii continuate și nicio modificare a Constituției României, există o problemă serioasă cu privire la previzibilitatea legii și a jurisprudenței Curții Constituționale. Adică, ce ar împiedica Curtea Constituțională să revină asupra tuturor deciziilor de respingere a unor excepții de neconstituționalitate pronunțate după intrarea în vigoare a actualelor Coduri penale?                                                                                                                                                                         O astfel de revenire asupra unor decizii de apreciere a constituționalității unor dispoziții legale, la un interval foarte scurt de timp, determină o instabilitate. Astfel, va exista o problemă atât la nivelul de percepție al cetățenilor simpli, cât și la nivelul profesioniștilor din domeniul juridic și, nu în ultimul rând, la nivelul instanțelor judecătorești, care trebuie să își modifice jurisprudența, având în vedere că deciziile Curții Constituționale produc efecte general obligatorii

Curs online GDPR

  1. Efectele Deciziei Curții Constituționale

            Prin intermediul Deciziei nr. 368/2017 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea sintagmei „și împotriva aceluiași subiect pasiv”, cuprinsă în definiția legală a infracțunii continuate, cuprinsă în cadrul art. 35 alin. (1) Cod penal. Ca urmare a constatării neconstituționalității dispozițiilor art. 35 alin. (1) Cod penal, potrivit art. 147 din Constituție, efectele sintagmei constatate ca fiind neconstituțională s-au suspendat de la momentul intrării publicării în Monitorul Oficial (17 iulie 2017). Având în vedere că nici până la acest moment nu au fost modificate dispozițiile legale constatate ca fiind neconstituționale, la 45 de zile de la momentul publicării în Monitorul Oficial a deciziei de neconstituționalitate, efectele acestor dispoziții legale au încetat.

Așadar, în prezent, pentru a ne afla în prezența unei infracțiuni continuate nu mai este necesară îndeplinirea condiției existenței unui subiect pasiv unic. Așa fiind, printre condițiile infracțiunii continuate, în prezent regăsim:

  • comiterea unei pluralități de acțiuni/inacțiuni infracționale, la diferite intervale de timp;
  • unitatea de rezoluție infracțională;
  • omogenitatea juridică a pluralității de acțiuni/inacțiuni infracționale;
  • unitatea de subiect activ.

Cu alte cuvinte, în acest moment, putem avea o infracțiune continuată chiar dacă avem mai mulți subiecți pasivi. Să luăm un exemplu concret: X, pe parcusul unei săptămâni, la intervale de două zile, sustrage bunuri din mai multe autoturisme, aparținând unor persoane diferite. Anterior Deciziei nr. 368/2017, în acest caz, am fi avut un concurs real de infracțiuni de furt, alcătuit din atâtea infracțiuni câți proprietari existau. După pronunțarea acestei decizii, vom avea o singură infracțiune de furt, comisă în formă continuată.                                                                                                                                     Efectele acestei decizii se resimt cu adevărăt în momentul individualizării judiciare a pedepsei, tratamentul sancționator al celor două instituții de drept penal. Dacă în cazul infracțiunii continuate avem un spor facultativ, a cărui durată nu poate depăși 3 ani, în cazul pedepsei închisorii, în cazul concursului de infracțiuni avem un spor obligatoriu și fix, reprezentând 1/3 din restul pedepselor cu închisoarea aplicate de instană.

Ca urmare a pronunțării deciziei de neconstituționalitate, jurisprudența constantă a instanțelor judecătorești, apărută după intrarea în vigoare a noului Cod penal se va reorienta. Așa cum subliniază și Curtea Constituțională „consecința constatării de către Curte a neconstituționalității sintagmei și împotriva aceluiași subiect pasiv din cuprinsul dispozițiilor art.35 alin.(1) din Codul penal este, practic, revenirea la soluția adoptată de practica judiciară sub reglementarea Codului penal din 1969, în sensul existenței unei compatibilități limitate între infracțiunea continuată și pluralitatea de subiecți pasivi, compatibilitate ce urmează a fi reținută de la caz la caz de instanțele judecătorești, în virtutea rolului constituțional al acestora de a asigura înfăptuirea justiției”.

Marea problemă este reprezentată de discuțiile care au existat sub imperiul Codului penal de la 1969 cu privire la infracțiunile care se pot comite în formă continuată, chiar în absența unei unități a subiectului pasiv. Astfel, existau autori care susțineau că există posibilitatea de a reține o infracțiune continuată, în lipsa unității subiectului pasiv, doar în cazul infracțiunilor contra patrimoniului, după cum existau autori care susțineau că această posibilitate există și în cazul altor infracțiuni. De asemenea, au existat și autori care au susținut că, în lipsa unității subiectului pasiv, nu vom putea avea o infracțiune continuată. Această din urmă opinie nu se mai poate susține, după decizia Curții.

Având în vedere aceste opinii distincte, și practica judiciară va adopta poziții distincte. Considerăm că, pentru a corecta opiniile distincte care vor exista la nivelul practicii judiciare, va fi nevoie de o intervenție a Înaltei Curți de Casație sau Justiție, care va pronunța fie o dezlegare, fie un recurs în interesul legii, în vederea soluționării acestei probleme. În opinia mea, având în vedere și motivarea Curții Constituționale care a considerat că sintagma „și împotriva aceluiași subiect pasiv” aduce atingere dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, reținerea unei infracțiuni continuate, în absența unui subiect pasiv unic, nu ar trebui să se limiteze la cazul infracțiunilor contra patrimoniului. Așa fiind, ar urma să se rețină o infracțiune continuată în cazul tuturor infracțiunilor care permit această formă, dacă sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru existența acesteia. Consider că doar în acest fel s-ar asigura o egalitate a cetățenilor în fața legii.

  1. Concluzii

         Așadar,ca efect al pronuntății Deciziei nr. 368 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, s-a renunțat la una dintre condițiile de existență a infracțiunii continuate, aceea a unității subiectului pasiv. Așa fiind, la acest moment, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții, vom putea avea o infracțiune continuată și în cazul în care acțiunile/inacțiunile infracționale se îndreaptă împotriva unei pluralități de subiecți pasivi. Prin intermediul acestei decizii, Curtea Constituțională a revenit asupra jurisprudenței sale constante, prin intermediul căreia a arătat faptul că dispozițiile art. 35 alin. (1) Cod penal sunt în concordanță cu prevederile Constituției României.                                                                                    Așa cum reiese și din poziția instanței de fond care a decis sezizarea Curții Constituționale (Tribunalul Arad), precum și din argumentele expuse de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 368, adevăratul motiv care a fost determinant pentru pronunțarea unei astfel de soluții a fost reprezentat de dispozițiile Codului penal privind tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni. În prezent, ca urmare a intrării în vigoare a Codului penal, în cazul concursului de infracțiuni se prevede un tratament sancționator destul de sever, existând un spor obligatoriu și fix ce urmează a fi aplicat de către instanțe. Așadar, instanțele de judecată nu au posibilitatea de a aprecia, prin raportare la pericolul social concret al infracțiunii și prin raportare la persoana inculpatului, dimensiunile sporului de pedeapsă, ce urmează să fie aplicat pe lângă pedeapsa cea mai grea.

În aceste condiții, ne întrebăm dacă nu cumva, mai oportună ar fi o modificare a tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, iar nu modificarea condițiilor de existență a infracțiunii continuate. Desigur, o astfel de modificare nu poate fi operată decât de către legiuitor, Curtea Constituțională neavând atribuții în acest sens. Considerăm că ar putea fi modificate dispozițiile legale din materia sancționării concursului de infracțiuni, prin acordarea unei posibilități de apreciere a dimensiunilor sporului de pedeapsă, prin raportate la datale concrete existente în cadrul unei spețe, instanțelor de judecată. În acest fel, ar putea fi asigurată o mai mare eficență legii penale.

Această decizie a Curții Constituționale a fost rezumată anterior într-un articol AICI.

Avocatoo magazin GDPR

Comments
Se incarca...
Vrei să ne știi triști?

Abonează-te la newsletter!

Si vom fi fericiți.
DA-MI MAILURI
close-link