DECIZIA 75/2015 din 26 februarie 2015

- referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.19 alin.(1) și (3) din Legea partidelor politice nr.14/2003 -

 

1. Autorul sesizãrii În ceea ce privește autorul sesizãrii, acesta este reprezentat de cãtre Tribunalul București – Secția a V-a civilã, fiind o excepție ridicatã de cãtre  Claudiu Nicolae Mãrginean, Petru Cristian Bulumac și Ionuț Valentin Cucu, în calitate de membri fondatori ai unui partid în Romãnia, sub denumirea de Partidul Pirat.
2. Obiectul sesizãrii Acesta constituie soluționarea unei excepții de neconstituționalitate ridicatã la nivelul Legii partidelor politice nr.14/2003, cu precãdere asupra dispozițiilor legale reprezentate de art.19 alin.(1), cãt și alin.(3).
3. Motivarea sesizãrii >         Unul dintre membri fondatori, Claudiu Nicolae Mãrginean, susține cã, întrucãt Legea partidelor politice nr.14/2003 conține dispoziții legale neconstituționale, acesta a refuzat expres sã depunã la Tribunalul București listele cu semnãturile a cel puțin 25.000 de membri pentru a putea face posibilã înregistrarea acestui partid, cu toatã procedura necesarã, a Partidului Pirat. El invocã jurisprudența recentã a CCR referitoare la reținerea, utilizarea și stocarea datelor cu caracter personal ce s-ar afla în contradictoriu cu dispoziția Legii partidelor politice referitoare la obligația înscrierii a unor date cu caracter personal ale semnatarilor.

>         De asemenea, este invocatã încãlcarea dreptului la asociere, în momentul actual acest drept având anumite limitãri cantitative excesive sau legate de o anumitã dispersie teritorialã, ceea ce nu a existat niciodatã în istoria tãrii noastre ca acest drept sã aibã asemenea condiționãri de ordin cantitativ.

>         Se susține cã, pentru art.19, alin.(1) din Legea partidelor politice, acesta impune constituirea unor liste, liste ce conțin date cu caracter personal ale semnatarilor, ceea ce contravine dispozițiilor constituționale referitoare la viața intimã, familialã și privatã, precum și anumite dispoziții din Carta drepturilor fundamentale ce prevãd condițiile limitative în care este permisã ingerința autoritãții publice în exercitarea unui drept. Se subliniazã cã nu se justificã în lege necesitatea acelor date personale și nici nu sunt protejate de drept de lege, iar persoanele ce se ocupã cu acestã colectare nu le este atribuitã calitatea de operator de date cu caracter personal pentru ca acele date sã poatã sã fie protejate.

>         Pentru art.19, alin.(3), aceasta ingerințã a dreptului la asociere nu este justificatã. Deși se considerã ca acei 25.000 de membri ar constitui o reprezentativitate crescutã, acest fapt nu justificã rolul constituțional al partidelor politice, întrucãt acesta poate fi realizat și fãrã a impune acest prag. Legea partidelor politice nu indicã care ar fi aceastã necessitate pentru a asigura o reprezentativitate. Se mai aratã cã o instituționalizare a unui current politic nu poate fi obligatorie înainte de constituirea respectivului partid, ci ulterior, iar riscul devalorizãrii partidelor, adicã a supraaglomerãrii acestora nu mai existã in anul 2014.

4. Decizia Curții Constituționale Curtea Constituționalã a României se pronunțã asupra excepției de neconstituționalitate ridicatã asupra dispozițiilor:

>         Art.19, alin.(3), ADMIȚĂND excepția ridicatã, considerãnd cã este neconformã cu legea noastrã fundamental;

>         Art.19 alin.(1), RESPINGĂND excepția ridicatã, considerãnd ca, în raport cu criticile formulate, este constitutional.

5. Motivarea deciziei Curții Constituționale Criteriul formal

è  Curtea Constituționalã a fost legal sesizatã în baza articolului 146 lit.d) din Constituție, precum și ale art.1 alin.(2), ale art.2,3,10 și 29 din Legea 47/1992 pentru a soluționa aceastã excepție de neconstituționalitate.

è  Controlul este unul a posteriori, pe cale de excepție, un control defensiv.

 

Criteriul material

è  Curtea Constituționalã urmeazã a se pronunța asupra primei probleme ridicate, și anume regimul de protecție a datelor cu caracter personal.

 Aceste susțineri sunt neîntemeiate, deoarece acele liste cu semnãturi sunt depuse la Tribunalul București pentru a putea fi înregistrat partidul politic. De altfel, persoana care întocmește lista este responsabil, sub sancțiunea falsului în declarații, de aceasta, dãnd o declarație pe propria rãspundere, tocmai pentru a atesta autenticitatea semnãturilor și a datelor cu caracter personal.

 Cum nicio persoanã nu poate fi constrânsã sã adere la un partid politic, de altfel nici nu poate sã existe pe o listã de semnãturi, pentru ca nu dorește a participa și nici nu acceptã înscrierea sa pe listã, adicã sã fie responsabilã ca și-a dat datele personale.

 Cel ce colecteazã aceste informații este o persoanã desemnatã și își asumã prin declarație pe proprie rãspundere asupra acelor informații.

 Astfel, CCR constatã ca aceastã modalitate prin care partidul își desemneazã persoana rãspunzãtoare și modul în care aceasta își exercitã atribuția nu este o problema de neconstituționalitate.

 Datele vor fi utilizate doar pentru a verifica îndeplinirea condițiilor necesare pentru înregistrarea partidului politic, iar nu pentru alte scopuri.

 De altfel, Tribunalul București este unica instanțã la care se poate înregistra partidul politic, fiind deținãtoare a certificatului de operator de date cu caracter personal, astfel cã semnatarii beneficiazã de garanții pentru protejarea acestor date personale.

 Jurisprudența CCR invocatã de cãtre autori nu are relevanțã în speța de fațã, întrucãt încãlcarea dreptului la viațã intimã, familialã și private a fost invocatã în alte circumstanțe.

è  Curtea Constituționalã se va pronunța asupra celei de-a doua problemã referitoare la numãrul de 25.000 de membri din perspectiva existenței acelei ingerințe la nivel normative, scopului legitim si mãsurii adecvate.

 Pentru prima problematicã, CCR constatã cã, potrivit Decretului din 1989, existau 251 de membri fondatori ai unui partid, in 1996 crescãnd la 10.000 iar in 2003 la 25.000, legiuitorul justificãndu-se prin evitarea creãrii unor partide cu reprezentativitate redusã sau a unor partide regionale, militãnd pentru apariția unora care sã aibã capacitatea de a depune liste de candidați în majoritatea județelor țãrii.

 CCR se aseazã pe principiul conform cãruia dreptul evolueazã în același timp cu societatea și astfel condițiile sociale și politice ale țãrii nu mai coincid cu cerințele din momentul în care legea a fost adoptatã, astfel cã admite faptul cã existã o disproporție vãditã între societatea din anul 2003 și cea din 2014.

 Astfel, nu se mai poate vorbi în contextual actual despre o devalorizare a partidelor politice și nici despre o inflație a acestora, aspecte ce erau luate în calcul în urmã cu o bunã perioadã de timp.

 O alta constatare a CCR este legatã de unul dintre aspectele pe care legiuitorul le-a avut în vedere în momentul în care a stabilit acel prag de 25.000 -> fragmentarea parlamentarã sau finanțarea acestora de la bugetul de stat.

 Se prezintã cã nu existã un echilibru între interesul colectiv și cel individual, prin existența acelui prag de reprezentativitate se impune o limitare a dreptului la asociere, iar numãrul minim de membri depãșește ceea ce este just și echitabil într-o societate contemporanã.

 Cum cetãțenii se pot asocia liber în partide politice, nu se poate ca legea sã suprime chiar substanța dreptului prin introducerea acelui prag excesiv de ridicat ce reprezintã minimul pentru ca un partid sã poatã fi înregistrat.

 

 

 

Comments
Se incarca...
NU RATA!
Aboneaza-te la newsletter
Fii primul care sa primeasca ultimele stiri bune de citit dimineata la cafea.
Ramai conectat
close-link

















 
CUMPARA KITUL ACUM!
close-link
Aboneaza-te la continut exclusiv. Fii primul care afla noutatile.
Aboneaza
close-image