Gaseste un avocat specializat

Cum arată o zi din viaţa unei studente la Drept în anul 1

O zi din viața unui student la Drept e chiar destul de interesantă. Sau, cel puțin, așa a fost în cazul meu. Asta poate și pentru că mă duceam la facultate cu drag. Întotdeauna mi-a plăcut ideea de a fi studentă undeva unde să fiu mândră că am intrat. Adică la Drept e o admitere destul de îmbârligată. Trebuie să înveți o groază de reguli de gramatică și trebuie să știi și economie. Și asta nu e ușor pentru cei care vin de la profil uman, că ei nu mai fac mate de prin a 11-a, dacă nu mă înșel. Mai ușor e pentru noi, ăștia „realiști”. În fine, ideea e că eram atât de mândră că am intrat la Drept că, de fiecare dată când coboram la metrou la Eroilor sau treceam pe lângă stația de autobuz din fața facultății (nici acum nu știu ce autobuz oprește acolo) speram ca lumea să se uite la mine, să știe că o să intru în curtea Facultății de Drept și să se gândească: „Ia, uite, și frumoasă, și deșteaptă” (e cu spirit de glumă, luați-o ca atare, chiar sunt foarte de gașcă și deloc fițoasă).

Dimineața (aveam ore de la 8 sau de la 10, deci chiar era dimineață) mereu îmi alegeam haine elegante, frumoase, să se vadă că am stofă de viitor avocat și mă aranjam (păr, machiaj, alea-alea) de nu prea mai avea nimeni timp să intre la baie (adică George, prietenul meu). Tocmai de-aia eu mă trezeam prima în casă (în loc să mai prind și eu vreo 15 minute de somn, mai ales la 6 dimineața), ca să nu pun chiar monopol pe „locul de aranjat si refreshat”.

Țin minte că, înainte să înceapă facultatea, m-am dus la shopping special ca să-mi fac o garderobă demnă de o studentă la drept. Nu prea purtam eu fuste sau pantaloni de costum în liceu, cămăși nici atât, că voiam să fiu cât mai comodă… Dar pentru Drept mă gândeam că nu e frumos să vin într-un tricou amărât și blugi… Adică până și tricourile sau blugii pe care i-am luat erau mai cu moț. De când intrasem la facultate garderoba mea nu se mai împărțea în haine de zi cu zi și haine de salsa (adică pentru ieșit în oraș, petreceri, aici includeam și rochiile de ocazie uneori), ci acum era cam așa: haine de purtat la pâine (adică alea simple de tot), haine potrivite pentru facultate și pentru ieșit pe afară ziua (adică alea noi, care să arate că am un aer de studentă la drept, care nu trebuia păstrat doar între pereții facultății, ci și în general) și haine de ieșit în oraș, de mers la salsa, nunți etc (evident că am și alte haine, gen, merg și la sală și am nevoie de echipament, dar înțelegeți voi). În orice caz, mi-am format un stil mult mai drăguț de îmbrăcat în viața de zi cu zi de când am intrat la facultate. Asta și poate pentru că am schimbat prefixu` și m-am maturizat.

Drumul până la facultate era destul de scurt pentru mine, coboram din bloc direct în metrou la Dristor și până la Eroilor era direct, slavă Domnului. Că la 7 dimineața ți-e lene să schimbi metroul. Eram atât de fericită când prindeam și vreun loc liber în metrou, că la cofetăria Tosca nu era niciodată deschis când plecam de acasă ca să îmi iau și eu o cafeluță și să mă mai înviorez.

Sigur ați văzut măcar o dată clădirea Facultății de Drept de pe Kogălniceanu. Are o sută de mii de scări până la ușa de la intrare. Care la 8 fără ceva dimineața sunt destul de greu de urcat, mai ales când nu bei cafea înainte. Asta dacă nu ești în întârziere la cursul de Drept Roman/ISDR, că atunci le urci cu 200 km/h. Pentru că nu vreți să întârziați la cursul de Drept Roman/ISDR, credeți-mă. Nu mi s-a întâmplat, dar am văzut destule cazuri (pentru că mă duceam la toate cursurile, dar gata cu lauda). Oricum, după ce intram în facultate, dacă mai aveam timp, mereu mă duceam la cafeneaua de la subsol ca să-mi iau o cafea (micul-dejun îl mâncam acasă, sănătos, țineți minte sfaturile din celălalt articol, cu sesiunea). Mă duceam la cafeneaua de la subsol pentru că era mai ușor să urc înapoi la parter sau etajul 1 unde aveam cursuri după ce luam o gură de cafea. Placebo, evident, dar na… Aveam și zile când începeam la 10 și atunci nu se mai întâmpla nici să fiu în întârziere, dar nici să beau cafea… Că nu voiam să fiu dependentă de ea.

Țin minte că în primele 2 săptămâni mereu uitam unde se aflau Amfiteatrele 2, 4, 5, pe unde mai aveam eu cursuri. Mereu o luam în partea opusă. M-am obișnuit repede, însă, mai ales că ai și indicații la intrarea în facultate. Dar cine avea timp să se uite la ele când întârzia la Drept Roman? Pentru că, repet, nu era de dorit să întârzii la Roman. Nu am lipsit de la cursuri, simțeam că e datoria mea de student să mă duc la fiecare curs. Și încă susțin asta. Dar, a fost o singură excepție pe care nu o voi menționa, că nu vreau să zic nimic rău de nimeni.

Aveam unele cursuri unde mă duceam cu mare drag. Îmi plăcea și materia, dar, mai ales, îmi plăceau profii. Pentru că aveau har. Îmi plăcea să-i ascult predând. Mi se păreau oameni foarte faini. S-a dovedit că așa și erau (am avut și un prof care arăta super bine, dar nu e bine să ne gândim la asta 😁). La cursuri chiar eram atentă și rețineam destule informații relevante. Din timpul cursurilor nu prea am ce să vă relatez pentru că eram foarte cuminte, singura fată cu care mai chicoteam uneori era Andreea, cea mai bună prietenă a mea de la Facultate. O fată de nota 20. Îi fac și ei un articol cândva.

În pauzele dintre cursuri abia aveai timp să te muți în celălalt amfiteatru unde aveai curs și să te așezi în bancă. 10 minute sunt insuficiente. Ca să nu mai spun că unii profi profitau de faptul că nu îi anunța nimeni că s-a terminat ora. Mi-era dor de clopoțel. Cea mai șmechera pauză era aia în care ne duceam să ne luăm sandviș de la cafenea. Sunt niște sandvișuri super-super bune în Facultate, ți-e mai mare dragul să le mănânci (ador mâncarea bună, deși tind să cred că asta nu se vede).

La seminare îmi plăcea și mai mult, că era mai dinamic. Se puneau întrebări, răspundeai, te nota, simțeai că faci ceva. La fel ca la cursuri, aveam și seminare preferate. Cam aceleași materii. Pentru că erau profii la fel de șmecheri și la seminar, ca la curs. Și chiar îmi plăcea să răspund mereu când știam. Mai ales că citeam înainte de seminar, acolo unde-mi plăcea.

N-o s-o iau pe zile, evident, că activitățile erau cam aceleași: curs, seminar, cafea, sandviș, glume cu Andreea etc. Numai materiile se schimbau. Dar, e ceva ce trebuie neapărat menționat. Băi, în unele zile se organizau tot felul de conferințe, evenimente la noi în facultate. Și se întindeau o groază de mese cu mâncare pe holuri. O groază de mâncare. Care mirosea super bine. Și pe care noi, studenții, n-aveam voie s-o mâncăm. Abia aștept să ajung și eu să vin la conferințe de-astea și să pot mânca de toate.

Când se terminau cursurile și seminarele, toți se duceau, ba acasă, ba la cămin, ba la băută. De sucuri, bineînțeles. Eu mă duceam acasă, citeam un pic pentru următoarea zi, dacă era nevoie și după mă duceam la sală sau mă uitam la un serial, ceva. Oricum, făceam ceva care să mă relaxeze. Uneori ieşeam cu Andreea la film, că aveam şi metroul, şi mall-ul aproape. Oricum, studenții la Drept nu sunt roboței care să învețe non-stop. Ei se și relaxează, se și distrează (chiar foarte bine), ce mai, sunt și ei oameni normali. Seara mă duceam la dans, ba la antrenamente, ba la cursuri, ba la cursuri cu George. Că da, l-am convins să se apuce de dans. Doar nu credeați că are o iubită dansatoare și el stă degeaba? Nu, nu era posibil așa ceva. Aveam și seri libere când ieșeam la o bere sau la un film. El cu berea, eu cu filmu`. Ne facem mereu timp pentru noi, oricum. Și eu îmi fac mereu timp, până la urmă, pentru ce-mi place și pentru ce contează.

Singurele zile în care timpul liber se diminua erau cele de dinaintea unui test sau examen. Că atunci chiar învățam serios, câteva ore bune pe zi. Dar, chiar și atunci, tot căutam un pic de timp să mă relaxez.

Mă rog, ideea e că o zi din viața unui student la Drept e cam ca orice zi din viața unui student. Se duce la cursuri, se întâlnește cu prietenii, mai citește ceva pentru facultate, se mai și distrează, mai și iese. Și studenții la Drept chiar sunt oameni mișto. Majoritatea. Și au timp de distracție, și de hobby-uri, și de viață sentimentală, de tot. Restul sunt mituri. Să fii student la Drept nu-ți ocupă tot timpul. Dar și timpul pe care ți-l ocupă e foarte frumos. Cel puțin pentru mine așa a fost. Și abia aștept anul 2.

Comments
Se incarca...
NU RATA!
Aboneaza-te la newsletter
Fii primul care sa primeasca ultimele stiri bune de citit dimineata la cafea.
Ramai conectat
Da-ne o sansa, te poti dezabona oricand.
close-link

















 
CUMPARA KITUL ACUM!
close-link
Aboneaza-te la continut exclusiv. Fii primul care afla noutatile.
Aboneaza
close-image