Gaseste un avocat specializat

Ce este aceea o clauză abuzivă și cum o recunoaștem?

De multe ori, în contractele predefinite încheiate între profesioniști și consumatori apar o serie de clauze care, deși aparent sunt legale și nu ridică probleme, în esență, prin modul lor de a produce efecte în context socio-economic dinamic își manifestă caracterul abuziv.

  • Reglementare cadru în materie:

La nivel comunitar problema clauzelor abuzive este reglementată prin Directiva 93/13/CEE, transpusă în legislația internă prin Legea nr.193/2000.

  • Cui aplicăm aceste reglementări:

După cum, reiese încă din art.1 alin.1 al Legii nr. 193/2000, acest act normativ se aplică ,,oricărui contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii”, în alineatul 3 al aceluiași articol înterzicând în mod expres profesioniștilor să insereze clauze abuzive în contractele cu consumatorii.

Conform art. 2 alin. 2 din același act normativ, prin ,,profesionist” se înțelege  ,,orice persoană fizică sau juridică autorizată, care în temeiul unui contract care intră sub incidența acestei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia”. De menționat este faptul că pentru a fi profesionist în sensul Legii nr. 193/2000 subiectul nu trebuie să fie titular de întreprindere, ci doar să desfășoare una dintre activitățile enumerate în art.2 alin.2. În acest sens subliniem faptul că de cele mai multe ori riscul de inserare unor clauze abuzive se regăsește în contractele încheiate între consumatori și bănci.

Pe de altă parte, celălalt subiect al raportului juridic este consumatorul, care, potrivit art.2 alin.1 poate fi,,orice peroană fizică sau grup de perosane fizice constituite în asociații care în temeiul unui contract ce intră sub incidența acestei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale.” Pe scurt, consumatori pot fi orice persoană fizică privită sau asociațiile de persoane fizice care acționează în scopuri din afara activității lor profesionale. Rezultă astfel că o persoană juridică nu poate fi consumator deoarece aceasta mereu acționează în calitate de profesionist.

  • Ce analizăm ca să evidențiem caracterul abuziv al clauzei:

Conform art. 4 din Legea nr.193/2000, o clauză contractuală poate fi calificată drept clauză abuzivă dacă îndeplinește în mod cumulativ următoarele condiții:

  • Nu a fost negociată direct cu consumatorul
  • Creează un dezechiliru semnificativ
  • A fost inserată într-un contract cu nerespectarea cerințelor bunei-credințe

Atragem atenția asupra faptului că aceste condiții trebuie verificate doar în cazul în care caracterul abuziv al clauzei nu este prezumat relativ. O listă cu tipuri de clauze al căror caracter abuziv se prezumă relativ se regăsește în anexa Legii nr.193/2000.

O astfel de clauză, în exemplul unui contract încheiat între o persoană fizică și o bancă este  cea prin care doar banca are dreptul de a interpreta clauzele contractuale. Exemplul acesta este des întâlnit în contractele cu banca deoarece cu ușurință se poate stipula un mod de calcul al dobânzii în funcție de o serie de indici care cu greu ar fi accesibili consumatorului, persoană de condiție medie.

Pe scurt, o explicație a celor trei aspecte care trebuie urmărite pentru a dovedi caracterul abuziv al unei clauze, constau în:

  • Clauza să nu fi fost negociată direct cu consumatorul

Păstrând exemplul anterior al contractului încheiat între un consumator și bancă este lesne de înșeles că într-un astfel de raport juridic doar teoretic părțile sunt pe picior de egalitate deoarece în esență consumatorul va  semna un contract ale cărui clauze sunt deja stabilite de către bancă. Citirea și semnarea unui astfel de contract nu înseamnă negocire, ci doar subliniază acordul consumatorului cu privire la încheierea contractului.

  • Stipularea clauzei să creeze un dezechilibru semnificativ

Această condiție a suscitat dispute motiv pentru care, în 2013 CJUE s-a pronunțat în cauza C-415/11, stabilind că pentru a fi în prezența unui dezechilibru semnificativ ,,consumatorul trebuie să se găsească, urmare contractului încheiat, într-o situație mai puțin favorabilă decât aceea în care s-ar fi aflat potrivit dreptului național ce s-ar fi aplicat în absența contractului.”

La prima vedere, prin ,,dezechilibru semnificativ” s-ar înțelege obligatoriu un prejudiciu material, însă, având în vedere că Legea 193/2000 nu menționează nimic despre necesitatea existenței unui  astfel de prejudiciu, considerăm că o clauză are vocația de a fi abuzivă chiar dacă nu a produs încă o asemenea urmare. Cu alte cuvinte, pe același exemplu, clauza din contractul cu banca are vocație de clauză abuzivă chiar dacă momentan consumatorul nu a fost prejudiciat prin pierderea diferenței de bani rezultând din modalitatea laborioasă de calcul a dobânzii.

  • Nerespectarea bunei-credințe

Pentru a determina dacă a axistat sau nu bună-credință în inserarea clauzei cu potențial abuziv în contract cocontractantul consumatorului trebuie să facă următorul exercițiu: să se gândească dacă într-un raport de forțe egale, într-o negociere directă cu consumatorul, acesta din urmă ar fi acceptat clauza.

Așadar, reprezentații băncii ar trebui să analizeze dacă în situația în care contractul încheiat nu ar fi fost unul de adeziune, cu conținut predefinit, ci unul care deschidea posibilitatea negocierii, consumatorul ar fi acceptat o astfel de clauză.

 

Citește aici mai multe despre clauzele abuzive în intermedierea imobiliară.

 

Comments
Se incarca...
NU RATA!
Aboneaza-te la newsletter
Fii primul care sa primeasca ultimele stiri bune de citit dimineata la cafea.
Ramai conectat
Da-ne o sansa, te poti dezabona oricand.
close-link

















 
CUMPARA KITUL ACUM!
close-link
Aboneaza-te la continut exclusiv. Fii primul care afla noutatile.
Aboneaza
close-image