CJUE.Legea germană privind cogestiunea salariaților este compatibilă cu dreptul Uniunii

1. Numărul cauzei
C‑566/15
2. Părțile
Reclamant: Konrad Erzberger

Pârât: TUI AG

3. Cuvinte-cheie
Trimitere preliminară – Libera circulație a lucrătorilor – Principiul nediscriminării – Alegerea reprezentanților lucrătorilor în consiliul de supraveghere al unei societăți – Reglementare națională care limitează dreptul de a alege și de a fi ales numai la lucrătorii unităților situate pe teritoriul naționat
4. Cadrul juridic UE
Articolul 18 TFUE (ex-articolul 12 TCE) prevede:

În domeniul de aplicare a tratatelor și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale pe care le prevede, se interzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate. Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot adopta orice norme în vederea interzicerii acestor discriminări.

Articolul 45 TFUE (ex-articolul 39 TCE) prevede:

(1) Libera circulație a lucrătorilor este garantată în cadrul Uniunii. 26.10.2012 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 326/65 RO (2) Libera circulație implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă. (3) Sub rezerva restricțiilor justificate de motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică, libera circulație a lucrătorilor implică dreptul: (a) de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă; (b) de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre; (c) de ședere într-un stat membru pentru a desfășura o activitate salarizată în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a lucrătorilor statului respectiv; (d) de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce a fost încadrat în muncă în acest stat, în condițiile care vor face obiectul unor regulamente adoptate de Comisie. (4) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică încadrării în administrația publică.

5. Cadrul juridic național
Articolul 96 din Aktiengesetz (Legea privind societățile pe acțiuni) din 6 septembrie 1965 (BGB1. 1965 I, p. 1089) prevede:

„(1)      Consiliul de supraveghere este constituit astfel:

în cazul societăților supuse Legii privind cogestiunea salariaților, din membri care reprezintă acționarii și din membri care reprezintă salariații,

[…]

în cazul celorlalte societăți, din membri care reprezintă doar acționarii.

[…]”

Gesetz über die Mitbestimmung der Arbeitnehmer (Legea privind cogestiunea salariaților) din 4 mai 1976 (BGBl. 1976 I, p. 1153, denumită în continuare „MitbestG”) prevede la articolul 1, denumit „Întreprinderi vizate”:

„(1)      În întreprinderile:

1.      constituite sub formă de societate pe acțiuni, de societate în comandită pe acțiuni, de societate cu răspundere limitată sau de cooperativă și

2.      care au la modul general peste 2 000 de angajați,

prezenta lege recunoaște salariaților un drept la cogestiune.

[…]”

Articolul 3 alineatul (1) punctul 1 din MitbestG prevede:

„Sunt considerați salariați în sensul prezentei legi

1.      persoanele desemnate la articolul 5 alineatul (1) din Legea privind constituirea socială a întreprinderii […]”

Articolul 5 alineatul (1) prima teză din MitbestG prevede:

„Atunci când o întreprindere […] este întreprinderea dominantă în cadrul unui grup […], salariații întreprinderilor grupului sunt asimilați salariaților întreprinderii dominante în scopul aplicării acestei legi.”

Articolul 7 din MitbestG prevede:

„(1)      Consiliul de supraveghere al unei întreprinderi

[…]

3.      care are în mod obișnuit peste 20 000 de salariați este format din 10 membri care reprezintă acționarii și 10 membri care reprezintă salariații.

[…]

(2)      Printre membrii consiliului de supraveghere care reprezintă salariații trebuie să figureze

[…]

3.      într‑un consiliu de supraveghere care include 10 reprezentanți ai salariaților, șapte salariați ai întreprinderii și trei reprezentanți ai sindicatelor.

[…]”

Articolul 10 din MitbestG este redactat după cum urmează:

„(1)      În fiecare unitate a întreprinderii, salariații își aleg delegații prin vot secret și în conformitate cu principiul reprezentării proporționale.

(2)      Salariații întreprinderii care au împlinit vârsta de 18 ani au drept de vot pentru alegerea delegaților, […]

(3)      Pot fi aleși în calitate de delegați salariații menționați la alineatul (2) prima teză care îndeplinesc condițiile de eligibilitate menționate la articolul 8 din Legea privind constituirea socială a întreprinderii.

[…]”

Articolul 8 din Betriebsverfassungsgesetz (Legea privind constituirea socială a întreprinderii, BGBl. 2001 I, p. 2518) prevede:

„(1)      Au dreptul de a fi aleși toți salariații cu drept de vot care își desfășoară activitatea în unitate de mai mult de șase luni sau care lucrează la domiciliu, în principal pentru unitatea respectivă, de mai mult de șase luni. În respectiva perioadă de vechime în unitate de șase luni se includ perioadele în care salariatul și‑a desfășurat activitatea, imediat înaintea încadrării actuale, într‑o altă unitate a aceleiași întreprinderi sau a aceluiași grup de întreprinderi […]

(2)      Dacă unitatea există de mai puțin de șase luni, prin derogare de la dispozițiile alineatului (1) referitoare la vechimea în unitate de șase luni, au dreptul de a fi aleși salariații care erau încadrați în unitate în momentul inițierii alegerii consiliului întreprinderii și care îndeplinesc celelalte condiții de eligibilitate.”

 

6. Situația de fapt
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 18 și 45 TFUE.

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Konrad Erzberger, pe de o parte, și TUI AG, cu sediul în Germania, al cărei acționar este acesta, pe de altă parte, în legătură cu constituirea consiliului de supraveghere al acestei societăți, în special în ceea ce privește dreptul de a alege și dreptul de a fi ales la alegerile reprezentanților lucrătorilor în cadrul consiliului menționat.

7. Întrebarea preliminară adresată
Este compatibilă cu articolul 18 TFUE (principiul nediscriminării) și cu articolul 45 TFUE (libera circulație a lucrătorilor) împrejurarea că un stat membru acordă dreptul de vot activ și pasiv privind alegerile reprezentanților lucrătorilor în organul de supraveghere al unei întreprinderi numai lucrătorilor care sunt încadrați în muncă în cadrul unităților întreprinderii sau în întreprinderile grupului situate pe teritoriul național?
8. Reținerile Curții
 În hotărârea pronunțată azi, Curtea distinge două situații.

În ceea ce privește salariații grupului TUI angajați într-o filială cu sediul într-un alt stat membru decât Germania, Curtea constată că situația acestora trebuie analizată nu în raport cu interdicția generală privind discriminarea pe motiv de cetățenie, ci în raport cu libera circulație a lucrătorilor care constituie o normă specifică de nediscriminare întemeiată pe cetățenie în materie de condiții de muncă.

Curtea constată în continuare că situația salariaților în discuție nu ține de libera circulație a lucrătorilor. Astfel, normele referitoare la libera circulație a lucrătorilor nu sunt aplicabile salariaților care nu și-au exercitat niciodată libertatea de a circula în interiorul Uniunii și nici nu intenționează să o exercite. Faptul că filiala care angajează salariații respectivi este controlată de o societate-mamă cu sediul în alt stat membru (în speță Germania) este lipsită de relevanță în această privință

În ceea ce privește salariații grupului TUI care sunt angajați în Germania și care părăsesc acest loc de muncă pentru a fi angajați într-o filială care aparține aceluiași grup cu sediul în alt stat membru, Curtea constată că situația acestora ține, în principiu, de libera circulație a lucrătorilor. Prin urmare, situația lor nu trebuie analizată în raport cu interdicția generală privind discriminarea pe motiv de cetățenie.

Totuși, pierderea dreptului de a alege și a dreptului de a fi ales la alegerile reprezentanților salariaților în consiliul de supraveghere al societății-mamă germane, precum și, dacă este cazul, pierderea dreptului de a exercita sau de a continua exercitarea unui mandat de reprezentant în consiliul menționat nu constituie un obstacol în calea liberei circulații.

Astfel, libera circulație a lucrătorilor nu garantează unui salariat că o deplasare într-un alt stat membru decât statul său membru de origine va fi neutră în materie socială. O asemenea deplasare poate, având în vedere disparitățile care există între sistemele și legislațiile statelor membre, în funcție de caz, să fie mai mult sau mai puțin avantajoasă pentru salariat sub acest aspect. Astfel, libera circulație a lucrătorilor nu acordă salariatului dreptul de a se prevala, în statul membru gazdă, de condițiile de muncă de care beneficia în statul membru de origine conform legislației naționale din acest din urmă stat.

Dreptul Uniunii nu se opune ca, în materie de reprezentare și de apărare colectivă a intereselor salariaților în organele de administrare sau de supraveghere ale unei societăți de drept național – materie care, până în prezent, nu a făcut obiectul unei armonizări, nici cel puțin al unei coordonări la nivelul Uniunii –, un stat membru să prevadă că normele pe care le-a adoptat nu se aplică decât salariaților angajați de unități situate pe teritoriul său național.

În speță, mecanismul de cogestiune instituit de Legea germană privind cogestiunea salariaților, care urmărește implicarea salariaților, prin intermediul unor reprezentanți aleși, în organele decizionale și strategice ale societății, intră sub incidența, sub acest aspect, atât a dreptului german al societăților, cât și a dreptului german al raporturilor colective de muncă, al căror domeniu de aplicare Germania este îndreptățită să îl limiteze la salariații încadrați în muncă de unități stabilite pe teritoriul său, cu condiția ca o astfel de delimitare să se întemeieze pe un criteriu obiectiv și nediscriminatoriu.

În ceea ce privește în special pierderea statutului de membru al consiliului de supraveghere ca urmare a unui transfer în alt stat membru, Curtea constată că o asemenea pierdere nu este decât consecința alegerii realizate în mod legitim de Germania de a limita aplicarea normelor sale naționale în materie de cogestiune salariaților angajați de o unitate situată pe teritoriul german.

 

9. Decizia Curții
Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia lucrătorii încadrați în muncă în unitățile unui grup situate pe teritoriul acestui stat membru sunt privați de dreptul de vot și de dreptul de a fi ales la alegerile reprezentanților lucrătorilor în consiliul de supraveghere al societății‑mamă a acestui grup, stabilită în statul membru respectiv, precum și, dacă este cazul, de dreptul de a exercita sau de a continua exercitarea unui mandat de reprezentant în consiliul menționat, atunci când acești lucrători își părăsesc locul de muncă într‑o astfel de unitate și sunt încadrați în muncă de o filială care aparține aceluiași grup stabilită în alt stat membru.

Excluderea salariaților unui grup, angajați în afara Germaniei, de la dreptul de a alege și de la dreptul de a fi ales la alegerile reprezentanților salariaților în consiliul de supraveghere al societății-mamă germane nu este contrar liberei circulații a lucrătorilor

10. Link
 Curia
11. Articole legislație națională incidente în speță
Potrivit prevederilor art. 153 din lege, consiliul de supraveghere este convocat de preşedintele său şi se întruneşte cel puţin o dată la trei luni. Consiliul de supraveghere poate fi convocat oricând la cererea motivată a cel puţin doi dintre membrii consiliului sau la cererea directoratului. întrunirea consiliului trebuie să aibă loc în cel mult 15 zile de la convocare. La întrunirile consiliului de supraveghere pot fi convocaţi şi membrii directoratului.

Principalele atribuţii ale consiliului de supraveghere sunt enumerate de art. 1539 din Legea nr. 31/1990, fiind următoarele:

a) exercită controlul permanent asupra conducerii societăţii de către directorat:

b) numeşte şi revocă membrii directoratului;

c) verifică conformitatea cu legea, actul constitutiv şi hotărârile adunării generale a operaţiunilor de conducere a societăţii;

d) raportează cel puţin o dată pe an adunării generale a acţionarilor cu privire la activitatea de supraveghere desfăşurată.

Membrii consiliului de supraveghere trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile prevăzute de lege cu loialitate, în interesul societăţii (art. 1441 din lege).

Legea obligă membrii consiliului de supraveghere să participe la adunările generale ale acţionarilor.

Calitatea de membru al consiliului de supraveghere

Consiliul de supraveghere este format din cel puţin 3 şi cel mult 11 membri. Numărul membrilor este stabilit prin actul constitutiv [art. 1536 alin. (3) din Legea nr. 31/1990].

Calitatea de membru al consiliului de supraveghere poate fi îndeplinită de o persoană fizică sau de o persoană juridică (art. 153 din lege). Persoana juridică numită în calitate de membru al consiliului de supraveghere este obligată să-şi desemneze un reprezentant permanent, persoană fizică.

Potrivit legii, persoanele care nu pot fi fondatori nu pot avea nici calitatea de membri ai consiliului de supraveghere.

Prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acţionarilor pot fi stabilite condiţii specifice de profesionalism şi independenţă pentru membrii consiliului de supraveghere.

Membrii consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent membrii ai directoratului. De asemenea, ei nu pot cumula calitatea de membru al consiliului de supraveghere cu calitatea de salariat al societăţii (art. 1538 din lege).

Legea dispune că o persoană fizică membru al consiliului de supraveghere poate exercita concomitent cel mult cinci mandate de membru al consiliului de supraveghere în societăţi pe acţiuni al căror sediu se află pe teritoriul României.

Potrivit Legii nr. 31/1990, raporturile dintre membrii consiliului de supraveghere şi societate sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de normele speciale cuprinse în Legea societăţilor comerciale.

Desemnarea membrilor consiliului de supraveghere se face de adunarea generală a acţionarilor, cu excepţia primilor membri, care sunt numiţi prin actul constitutiv. Pentru a fi valabilă din punct de vedere juridic, persoana desemnată în calitate de membru al consiliului de supraveghere trebuie să accepte numirea sa.

Durata mandatului de membru al consiliului de supraveghere este stabilită prin actul constitutiv, fără a putea depăşi patru ani (art. 153’2 din Legea nr. 31/1990). Durata mandatului primilor membri ai consiliului de supraveghere nu poate depăşi 2 ani.

Remunerarea membrilor consiliului de supraveghere este stabilită prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acţionarilor (art. 153 din Legea nr. 31/1990).

Revocarea membrilor consiliului de supraveghere de către adunarea generală a acţionarilor poate interveni oricând. Hotărârea se ia cu majoritate de cel puţin două treimi din numărul voturilor acţionarilor prezenţi [art. 1536 alin. (4) din Legea nr. 31/1990].

Răspunderea membrilor consiliului de supraveghere este aceeaşi cu cea a membrilor celorlalte organe de administrare şi conducere ale societăţii. Răspunderea membrilor consiliului de supraveghere va fi civilă (delictuală sau contractuală), penală, administrativă etc.

12. Impact asupra legislației naționale
Fiind o decizie a CJUE are aplicabilitate in toate statele si se va aplica decizia in toate litigiile nationale similare.

Deciziile Curţii de Justiţie sunt adoptate cu majoritate de voturi, fără ca eventualele opinii divergente să fie menţionate. Hotărârea se semnează numai de către judecătorii care au asistat la deliberările orale în cursul cărora aceasta este adoptată, fără a aduce atingere regulii potrivit căreia judecătorul cel mai nou în funcție din completul de judecată nu semnează hotărârea în cazul în care numărul judecătorilor acelui complet este par. Hotărârile se pronunță în ședință publică. Hotărârile şi concluziile avocaţilor generali sunt disponibile pe site-ul internet CURIA chiar în ziua pronunţării sau, respectiv, a prezentării. În cea mai mare parte a cazurilor, acestea sunt ulterior publicate în Repertoriul jurisprudenţei.

Source CJUE legeaz.net
Comments
Se incarca...
NU RATA!
Aboneaza-te la newsletter
Fii primul care sa primeasca ultimele stiri bune de citit dimineata la cafea.
Ramai conectat
close-link

















 
CUMPARA KITUL ACUM!
close-link
Aboneaza-te la continut exclusiv. Fii primul care afla noutatile.
Aboneaza
close-image