Gaseste un avocat specializat

Avocatoo magazin GDPR

CEDO: Cazul E.S. v. Austria-insultarea profetului Muhammad

Recent, mai precis pe 25 octombrie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat asupra libertății de exprimare și a limitelor pe care acest drept le cunoaște.

 

În fața instanței s-a înfățișat o anume doamnă E.S., de origine austriacă, care a susținut că i-a fost încălcat dreptul cuprins în articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ce s-a întâmplat mai exact?

Curs online GDPR

  • În lunile octombrie și noiembrie 2009, dna S. a ținut două seminare intitulate “Infomații de bază despre islam”, în care ea a pus problema moralității idolatrizării de catre adepții religiei islamice a profetului Muhammad, în contextul în care acesta, la vârsta de  54 de ani s-a căsătorit cu o fetiță de 9 ani, pe numele Aisha, ceremonialul căsătoriei dintre cei doi fiind definitivat cu întreținerea de relații sexuale.
  • Aceste seminare au fost destinate nu numai membrilor Partidului Libertății(Freedom Party) sau invitaților, ci ele au avut drept destinatar publicul larg, cu precădere tinerii votanți.
  • În cadrul acestor seminare s-au discutat aspecte legate de religia islamică, iar în acest context, unul dintre participanți, un jurnalist sub acoperire, a sesizat poliția cu privire la unele remarci făcute de dna S.
  • Au fost investigate circumstanțele de fapt și procuratura a stabilit ca dna S.  să fie condamnată pentru denigrarea doctrinelor religioase la plata unei amenzi de 480 de euro, aceasta urmând să suporte și cheltuielile de judecată.
  • Dna S. a făcut apel la sentința pronunțată de tribunalul regional.
  • Curtea de Apel a menținut decizia tribunalului.
  • Cerea de judecare adresată de dna S. Curții Supreme a fost ulterior respinsă.
Un sumar al replicilor considerate a denigra doctrinele religioase:

“Una dintre cele mai mari probleme cu care ne înfruntăm azi este aceea că Muhammad este văzut ca omul ideal,[…] musulmanul perfect. Acest lucru înseamnă că cel mai important pentru un bărbat musulman este să îl imite pe Muhammad, să trăiască precum acesta.”

“Pentru că era comandant militar, el a avut la dispoziție multe femei, […], dar lui îi plăcea să întrețină relații sexuale și cu copii. Acest lucru nu este posibil conform legilor și valorilor noastre sociale.”

“O persoană de 56 de ani și un copil de 6 ani? […] Cum numim noi asta dacă nu pedofilie?”

Rațiunile instanțelor din Austria pot fi reduse la următoarele idei:

 

  • Chiar dacă critica căsătoriilor cu minori este justificabilă, pârâta a acuzat un subiect idolatrizat în religia islamică că ar avea un interes sexual primar pentru minori, lucru pe care l-a dedus dintr-o circumstanță de fapt despre care nu se știu mai multe detalii-se cunosc doar cutumele legate de ceremonia căsătoriei din acele vremuri, dar nu și circumstanțele de fapt din cazul nostru.
  • Mai mult, având în vedere caracterul public al seminarelor și faptul că s-au pus în discuție în mod alăturat pedofilia și persoana unui simbol islamic, dna S. nu a avut intenția de a începe o dezbatere, ci a dorit să facă niște judecăți de valoare prin care să pună într-o lumină proastă religia islamică.
  • Pentru a se realiza exercițiul dreptului înscris în articolul 10 din Conveție, cetățenii trebuie să aibă în vedere că dreptul acesta este complex și conține și responsabilități și datorii, cum ar fi abținerea de la afirmații care îi rănesc pe ceilalți fără vreun motiv și care, prin urmare, nu contribuie la o dezbatere de interes public.
  • Interferența condamnării penale în exercitarea libertății de exprimare a doamnei S. a fost justificată ca fiind legală și necesară într-o societate democratică, și anume pentru a proteja pacea religioasă în Austria.

 

Obiectul sesizării instanței: Încălcarea articolului 10 din CEDO.

 

ARTICOLUL 10

Libertatea de exprimare

1.Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui

regim de autorizare.

2.Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Fa-ti singur implementarea GDPR

Raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului

 

Curtea a analizat dacă interferența condamnării penale în exercitarea libertății de exprimare a doamnei S. respectă trei criterii stabilite ca fiind temeiul restrângerii drepturilor și libertăților cetățenilor: limitarea să fie prevăzută de lege, să fie necesară într-o societate democratică și să aibă un scop legitim.

  1. legalitatea limitării: condiție îndeplinită, întrucât limitarea era prevăzută de art.188 din Codul penal austriac.
  2. scop legitim: dispoziția penală aplicată a avut scopul de a proteja pacea dintre religii, o aplicare directă a articolului 10 alin.2 din Convenție.
  3. limitarea să fie necesară într-o societate democratică: art.9 din Convenție garantează dreptul la liberă exprimare, inclusiv la libertatea de manifestare a credințelor religioase. Toți cei care se bucură de acest drept trebuie să tolereze și să accepte critica celorlalți membri nepartizani și să nu impedice desfășurarea cultului respectiv sau promovarea acestuia.

Dacă astfel de expresii ale libertății de exprimare ar depăși limitele unei neacceptări strict obiective ale religiei/credințelor altora, de exemplu în cazul unui atac nepotrivit sau abuziv asupra unui obiect al venerării, un stat poate în mod legitim să considere că autorul/autorii atacului sunt incompatibili cu libertatea de exprimare, conștiință și religie și poate să ia măsuri restrictive proporționale cu situația determinată.

Curtea consideră, astfel, că autoritățile domestice au o largă putere de apreciere în cazul în discuție, întrucât instanțele naționale se află într-o poziție mai favorabilă pentru a evalua care afirmații aveau vocația de a aduce un dezechilibru păcii religioase din țara lor.

 

Dispozițiile articolului 188 din Codul Penal, nu incriminează toate conduitele contrare practicării unor religii care pot răni sentimentele practicanților, ci le incriminează doar pe acelea care sunt în măsură a genera ură și dezechilibru la nivel social. Cu alte cuvinte, există niște condiții suplimentare în funcție de care se apreciază valoarea unor afirmații.

Apărarea reclamantei-aceea că afirmațiile ei erau judecăți bazate pe fapte și nu judecăți de valoare, nu a fost admisă, întrucât reclamanta nu a reușit să atașeze afirmațiilor ei dovezi factuale suficiente.

Sancțiunea aplicată reclamantei de către instanțele domestice era mai puțin severă decât celelalte variante disponibile (închisoarea sau plata unei amenzi). Mai mult, chiar valoarea amenzii a fost stabilită de instanță la polul inferior, astfel încât pedeapsa nu a fost disproporțională cu faptele incriminate de legea penală.

DECIZIA

Prin urmare, având în Curtea consideră că instanțele domestice nu și-au depășit marginile de apreciere în cazul de față prin sancționarea denigrării doctrinelor religioase. Prin urmare, nu a avut loc nicio violare a articolului 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

 

Cu alte cuvinte, exprimă-te liber, dar ai grijă ce zici! ¯\_(ツ)_/¯

Găsiți atașată AICI varianta integrală a deciziei Curții.

Voi ce părere aveți despre decizia CEDO? Vi se pare echitabilă interpretarea Curții?

 

Avocatoo magazin GDPR

Comments
Se incarca...
Vrei să ne știi triști?

Abonează-te la newsletter!

Si vom fi fericiți.
DA-MI MAILURI
close-link