Decizia CCR 225/2017. Nedemnitatea avocatului. Neconstituționalitate

Numărul deciziei

225/2017

Cuvinte cheie

Profesia de avocat, condamnare penală, hotărâre definitivă, prestigiul profesiei

Autorul sesizării

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Obiectul sesizării

art. 14 lit. a) și art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

Motivarea sesizării

Autorul susţine că norma cuprinsă în art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995, republicată, are un caracter neclar în ceea ce privește enumerarea faptelor prevăzute de legea penală pentru care s-a dispus condamnarea avocatului prin hotărâre definitivă și care îl fac să fie nedemn pentru exercitarea profesiei.

Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, autorul excepției arată că aceste dispoziții garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ceea ce înseamnă că norma juridică cuprinsă într-o lege se va aplica în aceeași manieră oricărui cetățean aflat în aceeași situație juridică. O astfel de posibilitate, însă, este exclusă atunci când legea este lipsită de claritate, previzibilitate și accesibilitate.

Decizia Curții

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată în Dosarul Curții de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, este neconstituțională.

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe, și constată că prevederile art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Motivarea deciziei

Curtea constată că prin art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată, este reglementat unul dintre cazurile de nedemnitate a avocatului, şi anume acela că este nedemn de a fi avocat cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei. Curtea observă că acest prim caz de nedemnitate, presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: condamnarea, în mod definitiv, prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea; infracțiunea pentru care s-a pronunțat condamnarea să fi fost săvârșită cu intenție; infracțiunea să aducă atingere prestigiului profesiei.

În ceea ce privește art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată, Curtea constată că legiuitorul nu prevede în mod expres și limitativ care sunt acele infracţiuni intenţionate pentru a căror săvârșire și, implicit, condamnare, avocatul este nedemn a mai exercita profesia în cauză. Această împrejurare este de natură a da naștere abuzurilor și arbitrariului, având în vedere spectrul larg al infracțiunilor intenționate prevăzute de Codul penal și legile speciale. Din această perspectivă, Curtea reține, totodată, că pot exista situații în care, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni intenționate, să poată fi adoptate soluții diferite pronunțate de către structurile competente ale profesiei de avocat cu privire la decizia menținerii sau excluderii din profesia de avocat.

Așa fiind, Curtea constată că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei„ din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, este neconstituțională și contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate și precizie, având în vedere că nu se precizează în mod clar acele infracțiuni intenționate care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat.

Referitor la critica privind art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, Curtea apreciază fiind o normă de trimitere, trebuie privită din prisma efectelor declarării ca neconstituţionale a sintagmei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” de avocat din cuprinsul art. 14 lit. a) al aceluiași act normativ. Astfel, prin conținutul său, art. 27 lit. d) nu conține niciun viciu de neconstituționalitate, ci doar reglementează una din situațiile în care încetează calitatea de avocat.

Curtea a reținut, totodată, că sancţiunea disciplinară a excluderii din profesia de avocat reflectă principiul demnităţii şi onoarei profesiei de avocat, reprezentând o garanţie a moralităţii şi probităţii profesionale pentru membrii baroului. Din această perspectivă, legislaţia referitoare la organizarea profesiei de avocat este guvernată de anumite principii şi reguli care asigură o bună, normală şi legală desfăşurare a activităţii de avocat, acesta fiind obligat să se abţină de la comiterea unor fapte antisociale care ar arunca asupra sa o lumină negativă.

Comments
Se incarca...
NU RATA!
Aboneaza-te la newsletter
Fii primul care sa primeasca ultimele stiri bune de citit dimineata la cafea.
Ramai conectat
close-link







.

PRINDE UN LOC







.
close-link
Aboneaza-te la continut exclusiv. Fii primul care afla noutatile.
Aboneaza
close-image